duminică, 29 noiembrie 2009

Dacă ai fi Pământul pentru o zi, ce le-ai transmite oamenilor?

Eu sunt cel care permite ca soarele să vă încălzească trupul. Eu sunt vântul care vă foşneşte prin păr. Eu sunt ploaia care dansează pe faţa voastră. Eu sunt parfumul florilor în aer şi eu sunt florile care-şi trimit mirosul pretu-tindeni. Eu sunt aerul care poartă parfumul. Eu sunt cel care dintotdeauna a oferit totul şi nu a cerut în schimb nimic mai mult decât respect şi cumpătare.
Dar voi cine sunteţi? Oamenilor, cunoaşteţi-vă pe voi înşivă! Vedeţi-vă greşelile! Credinţa voastră oarbă în supremaţie şi dominare v-a dus pe un drum înfundat. Aţi simţit foarte aspru consecinţele distrugerii echilibrului meu, v-aţi văzut liniştea şi siguranţa distruse de propria voastră lăcomie şi tot mai manifestaţi acelaşi comportament care v-a adus nefericire.
Mulţi dintre voi nu vedeţi că mă distrugeţi – pe mine, cel care v-am dat Viaţă - pentru că acţiunile voastre urmăresc doar să vă ridice calitatea vieţii. Este absolut surprinzător că sunteţi atât de miopi încât nu observaţi că aceste câştiguri pe termen scurt pot produce pierderi pe termen lung, că adeseori o fac şi o vor face. Aţi mers atât de departe, încât aţi considerat inevitabilă şi necesară o astfel de acţiune - căutând să închideţi răni în sufletul vostru, în timp ce deschideaţi răni în trupul meu.
În mod sistematic vă distrugeţi mediul înconjurător şi apoi definiţi aşa numitele dezastre naturale ca fiind o dovadă a modurilor dure prin care mă manifest. Voi v-aţi făcut o farsă vouă înşivă şi modurile voastre de manifestare sunt crude. Nimic nu a fost mai crud cu mine decât omul. Cu toate acestea, vă daţi la o parte din orice înseamnă implicarea voastră; negaţi orice responsabilitate. Ziceţi că nu este vina voastră. Şi aici aveţi dreptate. Nu se pune problema de vină, e o problemă de alegere. Puteţi să alegeţi mâine să puneţi capăt distrugerii pădurilor tropicale. Puteţi să alegeţi să opriţi distrugerea stratului protector care înconjoară planeta. Puteţi să alegeţi să încetaţi nesfârşitul masacru asupra minunatului meu ecosistem - dar o veţi face oare? Sunt în starea în care sunt din cauza voastră şi a alegerilor pe care le-aţi făcut - sau nu aţi reuşit să le faceţi.
V-am dat toate resursele să acţionaţi. Aveţi toate instrumentele cu care să faceţi alegerea. N-aţi făcut-o, nu pentru că nu puteţi să o faceţi. Omenirea ar putea să oprească extraordinar de repede degradarea mea continuă. Voi alegeţi să nu o faceţi.
Datorită gândurilor voastre greşite despre evoluţie, vă condamnaţi să nu trăiţi niciodată aşa cum vă doriţi. Tot aşa, vă condamnaţi să nu mă cunoaşteţi aşa cum sunt eu în realitate, să vedeţi armonia prezentă în fiecare fibră a mea. Până la un moment dat. Pentru că nu veţi putea să mă ignoraţi pentru totdeauna şi va veni momentul ultimatumului. Sau al reconcilierii noastre.
Aţi evoluat în materie de ştiinţă şi tehnologie, iar acum puteţi evolua în cadrul conştienţei voastre. Iar aceasta ar fi cea mai măreaţă evoluţie dintre toate, făcând ca, prin comparaţie, toate celelalte progrese să pară nesemnificative. Secolul al XXI-lea ar putea fi epoca trezirii.
Faceţi absolut orice vă este de folos, orice vă ajută - orice ritual, ceremonie, demonstraţie, meditaţie, gând, cântec, cuvânt sau acţiune care vă sunt necesare ca să vă reconecteze cu mine - faceţi-le. Faceţi orice ca să vă amintiţi de mine. Faceţi orice pentru a celebra viaţa ce freamătă datorită mie. Faceţi orice pentru a limita efectele inconştienţei voastre de până acum.
Persistă lucrul căruia îi opuneţi rezistenţă. Poate fi schimbat numai cel pe care-l acceptaţi. Nutriţi gânduri de divizare şi separare şi din cauza unor asemenea gânduri m-aţi ignorat, crezând că nu vă va afecta ceea ce refuzaţi să vedeţi. Acceptaţi-vă greşelile. Nu vă va salva nimic altceva decât adevărul pe care vi-l spun aici: SUNTEM CU TOŢII UNUL. Dacă eu sufăr, toţi veţi suferi. Dacă unul dintre voi suferă, sufăr şi eu. Du acest mesaj pretutindeni, peste oceane şi continente, imediat după colţ cât şi în lumea întreagă!
Calamităţile de pretutindeni sunt rezultatul conştiinţei de pretutindeni. Unii dintre voi spuneţi că această conştiinţă colectivă poate schimba totul; că voi mă puteţi salva cu ajutorul propriilor voastre gânduri. Gânduri puse în acţiune. Mă veţi salva, dacă destui oameni de pretutindeni cred că trebuie făcut ceva ca să ajutaţi mediul înconjurător. Dar trebuie să acţionaţi repede. De atât de mult timp e atât de mult rău. E nevoie de o schimbare majoră de atitudine.

marți, 10 noiembrie 2009

Avantaj la Start - 2009

S-a lansat campania oficială de promovare a proiectului AVANTAJ LA START, un proiect de educaţie non-formală adresată tinerilor din România. Vă invit să aflaţi mai multe despre acest proiect deosebit de interesant pe website-ul său. De asemenea, vă recomand să vizionaţi filmul de prezentare.


Proiectul AVANTAJ LA START
Vezi mai multe video Diverse

miercuri, 21 octombrie 2009

Ce mă motivează?

„Oamenii sunt deseori atraşi de anumite cauze şi îşi dedică întreaga viaţă unor idei mari datorită persoanelor care întrupează aceste idei.” (Martin Luther King)

Dintre conceptele şi idealurile care mă motivează să păşesc înainte, să trăiesc şi să cer mai mult de la viaţă, am ales respectul ca valoare personală supremă. Respectul reprezintă ceea ce caut oriunde şi ceea ce ofer oricui merită cu adevărat.
Marele psiholog american Abraham Maslow susţine că toate necesităţile umane care stau la baza motivaţiei pot fi organizate într-o ierarhie, începând cu trebuinţele fizice - de aer, apă şi hrană. Apoi urmează alte patru niveluri superioare, ale trebuinţelor psihice - de securitate, dragoste, respect şi autorealizare. În viziunea sa, trebuinţele superioare sunt reale şi fac parte integrantă din natura noastră umană în aceeaşi măsură cu nevoia de hrană. Luând în considerare această perspectivă integratoare a respectului, poate fi justificată importanţa deosebită pe care o atribui acestei valori.
Deşi în general se consideră că motivaţia este variabilă şi temporară, depinzând de educaţie şi de setul de principii morale pe care şi l-a însuşit o persoană în urma experienţelor, afirmaţia următoare a lui Zig Ziglar constituie un puternic contra-argument: „Oamenii spun adesea că motivaţia nu durează. Ei bine, nici duşurile nu durează; de aceea amândouă se recomandă a fi practicate în fiecare zi”. Cu alte cuvinte, această afirmaţie amuzantă sugerează faptul că motivaţia trebuie să fie susţinută în permanenţă.
După o amplă analiză, am ajuns la concluzia că primul pas în acest demers de susţinere îl reprezintă intenţia. În spatele intenţiei stă motivaţia a ceea ce îmi doresc să obţin. Felul cum îţi propui determină ce realizezi. Totul începe cu o dorinţă arzătoare, incandescentă…
Dorinţa de a obţine respectul tuturor celor din jurul meu este un mobil care mă determină să îmi îmbunătăţesc abilităţile personale pentru a realiza lucruri şi fapte deosebite. De asemenea, respectul acordat semenilor construieşte relaţii sociale extrem de benefice pentru dezvoltarea personală şi profesională, atât pentru ei, cât şi pentru mine. Spunând o vorbă de încurajare şi de apreciere pot câştiga un prieten, pot salva o relaţie, pot descoperi potenţialul ascuns al celor ce şi-au pierdut încrederea în sine sau îmi pot îmbunătăţi stilul de viaţă. Reprezintă o modalitate de a gândi, de a vedea în ceilalţi calităţi şi de a le transmite aprecierea pentru ceea ce fac bine. Astfel pot comunica eficient, motivându-i corect pe interlocutorii mei şi determinându-i să aibă încredere în mine.
Prin respect, pot oferi oamenilor putere sufletească, în perspectiva motivării lor, iar ei îmi vor răspunde cu afecţiune sinceră. După cum spunea şi Napoleon Hill, „este perfect adevărat că te poţi dezvolta în mod optim ajutându-i pe alţii să se dezvolte”.
Respectul de sine este de asemenea un factor de susţinere a motivaţiei. Acesta generează o mai mare capacitate de adaptare la mediul extern variabil, fără riscul de a pierde din principiile fundamentale şi valorile de bază, atât de importante pentru succesul pe termen lung.
Însă lipsa acestei valori - sau desconsiderarea ei - poate duce la ceea ce adeseori numim haos. Principalul motiv pentru care această lipsă poate crea dezordine în dezvoltarea personală a unui individ îl reprezintă indiferenţa, un mare hoţ al motivaţiei umane şi chiar un mecanism de sabotare a succesului. Când nu se respectă anumite norme, apare indiferenţa faţă de acestea, aceasta transformându-se în cele din urmă în opoziţie, datorită apariţiei ideilor preconcepute.
Însă aceste aspecte conceptuale - care mă determină să trăiesc sub semnul respectului - derivă din experienţa personală de viaţă. Mai precis, reprezintă expresia integrităţii morale şi a curajului unui bătrân pictor…
L-am întâlnit pe bătrânul pictor Haka într-un cadru care îmi aduce aminte de romanul Bătrânul şi marea, de Ernest Hemingway. Un ilustru anonim care vindea picturi în miniatură, stând pe o bancă, în faţa mării. Poate că şi locul a făcut ca sentimentul respectului să ia amploare în sufletul meu.
Mi-a făcut semn să mă apropii de el şi m-a întrebat dacă vreau să cumpăr o pictură. „Îi pui o ramă şi să vezi ce frumos o să arate. Foarte ieftin, mai ales că am folosit şi materiale de calitate”, mi-a spus el, încercând să mă convingă să cumpăr. Am acceptat, cu gândul că îi fac o favoare. Înfăţişarea sa trăda o sărăcie lucie şi la prima vedere mi-a inspirat milă. Însă faptul care mi-a schimbat total părerea despre el şi, mai târziu, concepţia despre viaţă, a fost inspiraţia de a-l întreba câţi ani are. „Optzeci şi cinci”, mi-a răspuns foarte senin. M-am declarat impresionat de vârsta sa respectabilă. Şi răspunsul său simplu, direct, m-a convins pe deplin de incorectitudinea concepţiei despre acel om: „Decât să cerşesc, prefer să pictez un tablouaş, deşi aş câştiga mult mai bine stând cu mâna întinsă. Dar niciodată nu mi-a plăcut să depind de alţii. Cât am fost în putere, m-am descurcat singur. Acum de ce aş face altfel?”. Ne-am urat reciproc multă sănătate - el mi-a urat o viaţă îndelungată şi fericită - şi am plecat de lângă el profund impresionat, cu sentimentul că am cunoscut un mare om. Mare nu prin măreţia faptelor sale, nu prin talentul artistic incontestabil, ci prin simplitatea concepţiei sale despre viaţă.
După un timp, amintindu-mi această întâmplare, am constatat că integritatea morală a bătrânului, decizia sa de a face faţă în mod onorabil şi frumos greutăţilor vieţii şi vârstei, constituie cel mai elocvent exemplu al respectului de sine. Însă importanţa acestei povestiri constă în faptul că, prin ceea ce mi-a spus, Haka m-a motivat să îmi dezvolt şi eu respectul de sine, să îmi dau seama cât de important este să respecţi şi să fii respectat.
De atunci, am avut de multe ori prilejul să constat că respectul nu depinde de starea socială a unui om, deoarece am întâlnit şi persoane situate în vârful ierarhiei sociale, care nu puneau deloc preţ pe această valoare.
Acel pictor bătrân reprezintă pentru mine întruparea respectului şi motivul pentru care am luat o decizie foarte importantă în viaţa mea.
(eseu participant la Cheia Succesului - 2008)

duminică, 19 iulie 2009

Ultimele dorinţe

Tocmai când credeam că nu voi mai vedea curând un film cu adevărat bun, am descoperit pe HBO o premieră, The Bucket List. Acest film îi are ca protagonişti pe doi bătrâni aflaţi în stadiul terminal al unei boli, interpretaţi de Morgan Freeman şi Jack Nicholson. Cel de-al doilea, un miliardar în dolari, găseşte lista cu "dorinţe înainte de moarte" a celui dintâi şi are ideea de a-şi înfăptui fiecare dorinţele înainte de moarte cu ajutorul averii sale. Un film emoţionant şi plin de înţelesuri adânci, un film revelator, un film care spune o poveste veche într-un mod extrem de original şi de amuzant: Fă în viaţă tot ceea ce ai visat vreodată, chiar dacă asta se întâmplă în pragul morţii.
Îl adaug în categoria filmelor care trebuie văzute într-o viaţă.

miercuri, 27 mai 2009

Lumea lui Dumnezeu

M-am hotarât să îmi public o mică parte din miile de fotografii făcute de-a lungul vremii, în ideea de a ilustra faptul că lumea aceasta este sub semnul lui Dumnezeu. Am postat si voi continua să postez albume de fotografii pe Share-a-Pic, intitulate mai mult sau mai puţin sugestiv, prin care să ilustrez ideea de mai sus. Vreau să prind o fărâmă din frumuseţea acestei lumi şi să transmit mesajul că o lume atât de frumoasă şi de complexă îl reflectă pe Dumnezeu. Albume:
God's World
God's Simple World
Divine Italy

miercuri, 20 mai 2009

Elsa y Fred

Elsa y Fred. Un film artistic pur şi simplu spectaculos, din punctual meu de vedere. Povestea de dragoste dintre Elsa, o bătrână în vârstă de 72 de ani, şi Fred, un văduv ipohondru de 78 de ani. Elsa reprezintă un personaj de excepţie, o bătrână care îşi trăieşte viaţa ca la 27 de ani, fără inhibiţii, fără să ia în seamă bolile de care suferă. Se îndrăgosteşte ca o adolescentă de Fred, noul său vecin, şi îl seduce. Între ei începe o relaţie ce naşte o iubire aproape adolescentină, culminată de împlinirea visului Elsei de a vedea Fontana di Trevi din Roma şi de a trăi scena din La dolce vita dintre Marcello Mastroianni şi Anita Eckberg.
E primul film pe care l-am vizionat practic fără subtitrare, deşi e în spaniolă şi am doar o traducere aproximativă în engleză a unei subtitrări portugheze… Nu am găsit subtitrare în engleză pe Internet, plus că există foarte puţine referiri la acest film. Ideea filmului şi jocul actoricesc al Elsei merită mult mai multe referinţe.
Acest film artistic merită văzut, merită cele două ore alocate lui şi durerea de cap pricinuită de urmărirea fişierului în paralel cu imaginile. Merită, pentru că ne învaţă câ bătrâneţea nu înseamnă moartea, că nu trebuie să ne temem de moarte, dar mai ales că nu trebuie să ne temem de viaţă, ci să trăim intens fiecare clipă. Elsa afirmă în cadrul unei discuţii cu medicul ei că este bine să se grăbească, pentru că nu mai are mult timp. În fapt nimeni dintre nu are mult timp, cu toate că este timp să facem tot ce ne propunem cu adevărat în sufletul nostru. Şi pentru că nu avem mult timp, trebuie să ne trăim intens viaţa, oricât de nebuneşti ar fi acţiunile. Iar cei doi îndrăgostiţi trăiesc o serie de experienţe foarte neobişnuite, din care ar fi indicat să înţelegem că nimic nu e interzis dacă ne face fericiţi, mai ales micile „pozne” ale vieţii.
Un film aproape educativ, un excelent material de motivare pentru o viaţă mai frumoasă şi plină de fericire.

duminică, 17 mai 2009

What dreams may come

Sunt unele momente în viaţă când îţi dai seama că lucrurile nu stau chiar aşa cum te aşteptai până acum, că există anumite lucruri care scapă privirii observatorului superficial reprezentat de propria-ţi persoană… Am spus de multe ori că esenţialul scapă privirii, dar de-abia acum îmi dau seama cât de important este tot ceea ce spunem, facem, gândim… Toate acestea reprezintă Ceea Ce Suntem Noi, Sinele nostru…
Ar fi foarte puţin spus să afirm că volumele lui Neale Donald Walsch mi-au schimbat foarte mult gândirea şi viziunea asupra vieţii… Să stai de vorbă amical şi dezinvolt cu Dumnezeu Atotputernicul nu mi se părea o idee valabilă atunci când am început să citesc… Probabil că nu aş fi crezut un cuvinţel din cele peste 600 de pagini citite dacă nu mi-aş fi dat seama, spre marea mea uimire, că şi eu pot conversa cu Dumnezeu, în felul meu.
Conversaţiile cu Dumnezeu vor mai fi prezente multă vreme în articolele şi gândurile mele, dar deocamdată vreau să vă vorbesc pe scurt despre un film recomandat în volumul al III-lea, What dreams may come. Actorul principal, Robin Williams. Un film despre dragostea care transcende viaţa şi chiar moartea, care face să dispară până şi porţile iadului…
Nu voi povesti acţiunea filmului, ci principalele învăţăminte pe care le-am extras din el… Este vorba despre faptul că orice gândim, spunem şi facem produce un efect în Universul care depăşeşte graniţele vieţii noastre limitate. Noi ne creăm raiul şi iadul prin toate experienţele vieţii, prin toate alegerile noastre. Nu există un rai şi un iad predefinite, ci fiecare îşi are raiul sau iadul său, iar acest lucru nu se datorează recompensei sau pedepsei, ci doar alegerilor sale care creează cadrul manifestării uneia dintre cele două instanţe.
De asemenea, ideea „vieţii” de după moarte, intens exploatată de-a lungul timpului, capătă aici valenţe nebănuite. Universul se destăinuie într-o manieră cu totul nouă, este văzut ca un etern vis… De fapt, viaţa este un vis, o himeră, o iluzie, realitatea supremă este cea de după moarte, dar care este strict influenţată de experienţele vieţii.
Deşi greu de digerat, extrem de abstract, acest film este cu desăvârşire inspirat, îşi merită recomandarea făcută într-o carte despre care autorul afirmă că este în întregime inspirată. Inspirată de către Dumnezeu.
Pe de altă parte, jocul actoricesc al lui Robin Williams merită toate laudele, observ multe detalii comune cu jocul din alte filme, acele zâmbete din momentele tragice, care ascund în sinea lor multă durere, dar care reflectă în acelaşi timp învingerea acesteia, acceptarea cu seninătate a loviturilor vieţii, care nu sunt altceva decât consecinţele alegerilor noastre.
Personal, am fost impresionat în mod deosebit de acest film, care reprezintă o creaţie cu desăvârşire… inspirată.

Conversatii cu Dumnezeu

... de Neale Donald Walsch. Volumul al III-lea.

„Adevăr îţi spun Eu ţie: atâta timp cât îţi faci griji în legătură cu ce gândesc alţii despre tine, te afli în stăpânirea lor. Numai atunci când nu ai nevoie de nicio aprobare din afară, poţi fi propriul tâu stăpân.”

„În viaţă nu trebuie să faci nimic. Totul este o problemă de ce eşti.”

„Dă altuia, orice alegi pentru tine însuţi. Dacă alegi să fii fericit, fă-l pe altul fericit. Dacă alegi să fii prosper, fă-l pe altul să fie prosper. Dacă alegi mai multă dragoste în viaţa ta, fă-l pe altul să aibă mai multă dragoste în viaţa lui. Fă-o cu sinceritate – nu pentru a obţine un câştig personal, ci pentru că vrei cu adevărat ca altă persoană să aibă acel lucru – şi, tot ceea ce dai, va veni înapoi la tine.”

„Creezi tot ceea ce eşti.”

„Dacă vrei ca viaţa ta să se liniştească, să înceteze de a-ţi mai aduce o gamă atât de largă de experienţe, există un mod de a o face. Încetează, pur şi simplu, de a te mai răzgândi atât de des în privinţa a Cine Eşti şi Cine Alegi Tu Să Fii.”

„Durerea care este reprimată în permanenţă devine depresie cronică, o emoţie foarte ne-naturală. Mânia care este reprimată în permanenţă devine furie, o emoţie foarte ne-naturală. Dorinţa de a fi ca celălalt care este reprimată în permanenţă devine invidie, o emoţie foarte ne-naturală. Frica reprimată în permanenţă devine panică, o emoţie foarte ne-naturală. Dragostea care este reprimată în permanenţă devine spirit de posesiune, o emoţie foarte ne-naturală.”

„Probabil că cel mai mare adevăr cu care vei fi de acord este că nu există câtuşi de puţin un adevăr constant; că adevărul, ca şi viaţa însăşi, este un lucru schimbător, în permanentă evoluţie şi creştere – şi că, exact în momentul în care crezi că procesul de evoluţie s-a încheiat, constaţi că, de fapt, de-abia a început.”

„Adesea adevărul nu te face săte simţi bine. El dă o stare bună numai celor care nu vor să îl ignore. Pe ei, adevărul nu doar îi mângâie, dar îi şi inspiră.”

Creezi tot ceea ce eşti. Vei avea tot ce alegi să fii.

„Dacă simţiţi frică, depăşiţi-o!” Un îndemn tipic literaturii motivaţionale. Iată cum, mergând la esenţă, la baza lucrurilor, constatăm cât de neavantajoase – din punct de vedere al evoluţiei – sunt aceste îndemnuri. „Daţi frâu liber emoţiilor voastre!” se pare că este Cheia sufletului.

„Nu există separare. Nici unul de celălalt, nici de Dumnezeu şi nici de orice există. Comportaţi-vă ca şi cum nu aţi fi separaţi de nimeni şi de nimic şi chiar mâine veţi vindeca lumea. Acesta este cel mai mare secret al tuturor timpurilor. Este răspunsul pe care omul îl caută de milenii. Este soluţia pentru care s-a zbătut. Revelaţia pentru care s-a rugat. Comportaţi-vă ca şi cum nu aţi fi separaţi de nimic şi veţi vindeca lumea. Înţelegeţi că este vorba despre putere împreună şi nu putere asupra altuia.”

„Nu condamna acele aspecte ale vieţii cu care nu eşti de acord. Caută, în schimb, să le modifici, atât pe ele cât şi condiţiile care le-au făcut posibile.”

„Fiţi DESCHIŞI. Nu închideţi posibilităţile spre un nou adevăr, numai pentru că v-aţi aimţit foarte confortabil în cadrul celui vechi. Viaţa începe acolo unde se termină zona voastră de confort. Nu vă repeziţi să îi judecaţi pe alţii. Căutaţi, în schimb, să evitaţi a judeca, deoarece faptele „greşite” ale altei persoane au fost faptele voastre „corecte” de alaltăieri; greşelile altei persoane sunt acţiunile voastre proprii din trecut, corectate acum; alegerile şi deciziile altei persoane sunt tot atât de „jignitoare” şi „dăunătoare”, tot atât de „egoiste” şi „de neiertat” pe cât au fost multe dintre ale voastre proprii.”

„Oamenii vor crede întotdeauna în naiba şi într-un Dumnezeu care îi va trimite la el, atâta timp cât cred că Dumnezeu este asemănător omului – fără milă, egoist, neiertător şi răzbunător.”

„Scopul vostru ca suflet este să trăiţi experienţa de voi înşivă ca Tot Ceea Ce Este. Evoluăm… Devenim…”

„Ideea şi scopul vieţii voastre este de a decide şi de a fi Cine Sunteţi Voi cu Adevărat. O faceţi în fiecare zi. O dată cu fiecare acţiune, cu fiecare gând, cu fiecare cuvânt. Numai asta faceţi.”

Dar dacă Tu eşti Dumnezeu şi Tu eşti eu şi eu sunt Tu – atunci … atunci… eu sunt Dumnezeu.
Da, tu eşti Dumnzeu. E corect. Te-ai prins cu adevărat.
Dar eu nu sunt numai Dumnezeu – eu sunt toţi ceilalţi.
Da.
Dar asta înseamnă că nu există nimeni şi nimic în afară de mine!
N-am spus Eu că: Eu şi Tatăl Meu Una suntem?
Da, dar…
Şi n-am spus Eu: Noi suntem cu toţii Unul?
Da. Dar n-am ştiut că ai vrut să spui chiar asta, ad litteram. Credeam că foloseşti o figură de stil. Credeam că era mai mult o exprimare filozofică, nu afirmarea unui fapt.
Este afirmarea unui fapt. Noi suntem Unul. Asta am vrut să zic prin „orice îi faci unuia… mai mic ca mine, Mie îmi faci.”

„Fiecare interacţiune „începe să se termine” din clipa în care „începe să înceapă”. Numai atunci când acest adevăr e contemplat cu adevărat şi înţeles pe deplin ţi se deschide în faţă comoara fiecărui moment – şi a vieţii însăşi. Viaţa nu ţi se poate oferi, dacă tu nu înţelegi moartea. Trebuie să faci mai mult decât să o înţelegi. Trebuie să o iubeşti, aşa cum iubeşti viaţa.”

„Caracterul tranzitoriu al lucrurilor este singurul adevăr.”

„Dar adevăr vă spun Eu vouă: Nu e cu nimic mai imoral să-ţi iei viaţa repede, decât să te omori cu încetul.”

„Nu există nici un loc unde un alt suflet „se sfârşeşte” şi „începe” al nostru! Tot aşa cum nu există nici un loc unde aerul din sufragerie „se opreşte” şi „începe” aerul din hol. Este acelaşi aer. Este acelaşi suflet!”

„Dicotomia Divină afirmă că este posibil ca două adevăruri aparent contradictorii să existe în mod simultan, în acelaşi spaţiu.”

„Tu eşti viaţa care exprimă viaţă, dragostea care exprimă dragoste, Dumnezeu care îl exprimă pe Dumnezeu. Şi, prin urmare, toate aceste cuvinte sunt sinonime. Gândeşte-te la ele ca la acelaşi lucru: DUMNEZEU, VIAŢĂ, DRAGOSTE, NELIMITAT, ETERN, LIBER. Orice care nu este unul dintre aceste lucruri, nu este nici unul din aceste lucruri.”

„Dragostea adevărată este întotdeauna liberă, iar în spaţiul dragostei nu poate exista obligaţie.”

„Aminteşte-ţi: Există o singură promisiune sacră – şi aceasta este să exprimi şi să trăieşti propriul tău adevăr. Orice altă promisiune este o încălcare a libertăţii, iar acest lucru nu poate fi niciodată sacru. Pentru că libertatea este Cine Eşti. Dacă îţi încalci libertatea, îţi încalci Sinele. Iar aceasta nu este o taină sfântă, ci o blasfemie.”

„E adevărat că religiile n-ar putea exista dacă întregul neam omenesc ar înţelege că Dumnezeu nu are preferinţe şi asta din cauză că religia susţine că este o afirmare a preferinţelor lui Dumnezeu.”

„Nu puteţi suporta gândul unui Dumnezeu care nu iubeşte pe nimeni într-un mod mai special şi, astfel, creaţi ficţiunea despre un Dumnezeu care îi iu-beşte, din anumite motive, doar pe anumiţi oameni. Şi aceste povestiri voi le numiţi Religii. Eu le numesc blasfemii. Pentru că orice gând că Dumnezeu îl iubeşte pe unul mai mult decât pe celălalt este fals - şi orice ritual care îţi cere ţie să faci aceeaşi afirmaţie nu este o taină sfântă, ci un sacrilegiu.”

„Şi - ca să recapitulăm - scopul pe care l-am avut când am devenit fiinţă umană este...?
De a decide şi a afirma, de a crea şi a exprima, de a trăi experienţa şi de a împlini pe Cine Eşti Tu cu Adevărat. De a te re-creea pe tine din nou, în fiecare moment în versiunea cea mai grandioasă a viziunii celei mai măreţe pe care ai avut-o tu vreodată despre Cine Eşti Tu Cu Adevărat. Acesta este scopul pe care l-ai avut când ai devenit fiinţă umană şi acesta este scopul întregii vieţi.”

„Nu există liber arbitru dacă a-l exercita în anumite feluri, duce la pedepsire. Acesta este o parodie de liber arbitru şi îl transformă într-un fals.”

„Creaţi ceea ce gândiţi. Deveniţi ceea ce creaţi. Exprimaţi ceea ce deveniţi. Trăiţi ca experienţă ceea ce exprimaţi. Sunteţi ceea ce trăiţi ca experienţă. Gândiţi ceea ce sunteţi. Cercul e complet.”

„Fiinţele umane încearcă de mult timp încoace şi fără prea mult succes să rezolve problemele la nivelul „a face”. Aceasta, pentru că adevărata schimbare se face întotdeauna la nivelul „a fi” şi nu „a face”.”

„Trupurile voastre sunt creaţii minunate, făcute să „dureze” infinit mai mult timp decât le permiteţi voi să o facă.”

Care este scopul?... Prin alegerile noastre noi creăm precedentele creării unor următoare precedente şi astfel merge înainte mecanismul Divin.

„Bunul comun este viaţa. Dacă eşti în viaţă, contribui la bunul comun. Pentru un spirit este foarte greu să existe în formă fizică. Într-un anumit sens, este un mare sacrificiu să accepte să ia o astfel de formă - dar aceasta este o formă necesară şi chiar plăcută - dacă e ca întregul să se cunoască pe sine însuşi prin experienţă şi să se re-creeze pe Sine însuşi din nou în următoarea versiune cea mai grandioasă a viziunii celei mai măreţe pe care a avut-o vreodată despre Cine Este. E important să înţelegem de ce am venit aici.”

Tu ne-ai creat ca să fim Tu?
Într-adevăr aşa am făcut. Exact de aceea aţi fost voi creaţi.
Şi oamenii au fost creaţi de către o colectivitate?
Înainte ca traducerea să fie schimbată, propria voastră Biblie a spus „să-l creăm pe om după chipul Nostru şi după asemănarea Noastră”. Viaţa este procesul prin care Dumnezeu se creează pe El însuşi şi apoi trăieşte experienţa creaţiei. Acest proces de creaţie este continuu şi etern. El se întâmplă „tot timpul”. Relativitatea şi existenţa în forma fizică sunt uneltele cu care lucrează Dumnezeu. Energia pură (ceea ce voi numiţi spirit) este Ceea Ce Este Dumnezeu. Această Esenţă este cu adevărat Duhul Sfânt.
Printr-un proces prin care energia devine materie, Spiritul este întrupat în formă fizică. Aceasta se face de către energia care literalmente încetineşte -schimbându-şi oscilaţiile, sau ceea ce aţi numi voi vibraţii.
Ceea Ce Este întregul face acest lucru pe părţi. Adică, părţi ale întregului fac aceasta. Acesteindividualizări ale spiritului sunt ceea ce voi aţi ales să numiţi suflete.
În realitate, există numai Un Singur Suflet, care Îşi schimbă forma şi Se re-formează. Aceasta s-ar putea numi Reformarea. Voi sunteţi cu toţii Dumnezei În Formare. (Informarea lui Dumnezeu!).
Aceasta este contribuţia voastră şi este suficientă prin ea însăşi.”

„Entităţile foarte evoluate – din care încep să facă parte şi unii dintre voi – nu neagă nimic. Ele observă „cum stau lucrurile”. Ele văd clar „ceea ce este eficient”. Folosind aceste unelte simple, viaţa devine simplă. „Procesul” este preţuit cum se cuvine.”

„Copiii Mei care sunteţi în Ceruri sfinţească-se numele vostru. Împărăţia voastră a venit şi voia voastră se face, precum în Cer, aşa şi pe Pământ.
Astăzi vi se dă pâinea voastră cea de toate zilele şi sunt iertate greşelile voastre, exact în măsura în care voi le-aţi iertat greşiţilor voştri.
Nu vă duceţi pe voi înşivă în ispită, ci vă izbăviţi Sinele de relele pe Care voi înşivă le-aţi creat.
Pentru că a voastră este împărăţia şi Puterea şi Slava, în veci.
Amin.
Şi Amin.
Duceţi-vă acum şi schimbaţi lumea. Duceţi-vă şi fiţi Sinele vostru cel mai înalt. Acum înţelegeţi tot ceea ce aveţi nevoie să înţelegeţi. Acum ştiţi tot ceea ce aveţi nevoie să ştiţi. Acum sunteţi tot ceea ce aveţi nevoie să fiţi.
Nu aţi fost niciodată mai puţin decât atât. Pur şi simplu, nu aţi ştiut toate acestea. Nu vi le-aţi amintit.
Acum vi le amintiţi. Străduiţi-vă întotdeauna să duceţi cu voi aceste amintiri. Străduiţi-vă să le împărtăşiţi cu toţi cei a căror vieţi le atingeţi. Pentru că destinul vostru este mai grandios decât v-aţi fi putut imagina vreodată. Aţi venit în acest loc ca să-l vindecaţi. Aţi venit în acest spaţiu ca să-1 vindecaţi.
Nu există alt motiv pentru care sunteţi aici.
Şi să ştiţi că: Vă iubesc. Dragostea Mea vă aparţine întotdeauna, atât acum cât şi în vecii vecilor.
Eu sunt cu voi întotdeauna. În toate modurile, pe toate căile, în toate felurile.”

Conversatii cu Dumnezeu

... de Neale Donald Walsch. Volumul al II-lea.

„Sunteţi fiinţe creatoare, făcute după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Puteţi avea orice alegeţi să aveţi. Dar nu puteţi avea orice doriţi. De fapt, niciodată nu veţi obţine nimic din ceea ce doriţi, dacă îl doriţi deosebit de tare.”

„Ar trebui să existe un singur considerent când iei o hotărâre - Este aceasta o afirmare a lui Cine Sunt? Este aceasta o proclamare a lui Cine Aleg Eu să Fiu?”

„Când îţi pierzi timpul încercând să-ţi dai seama ce este „cel mai bine pentru tine”, exact asta şi faci: îţi pierzi timpul. E mai bine să economiseşti timpul decât să îl pierzi. A-ţi ieşi din minţi îţi oferă un mare câştig de timp. Deciziile sunt luate repede, alegerile sunt activate rapid, deoarece sufletul tău creează numai din experienţa prezentă, fără aduceri aminte, analize şi critici ale întâmplărilor trecute.”

„Adu-ţi aminte: sufletul creează, mintea reacţionează.”

„Sufletul îţi vorbeşte prin sentimente. Ascultă-ţi sentimentele. Urmează-ţi sentimentele. Preţuieşte-ţi sentimentele.”

„EU SUNT.
Eu sunt vântul care-ţi foşneşte prin păr. Eu sunt soarele care-ţi încălzeşte corpul. Eu sunt ploaia care dansează pe faţa ta. Eu sunt parfumul florilor în aer şi Eu sunt florile care-şi trimit mirosul pretutindeni. Eu sunt aerul care poartă parfumul.
Eu sunt începutul primului tău gând. Eu sunt sfârşitul ultimului tău gând. Eu sunt ideea care scânteiază în momentele tale de geniu. Eu sunt splendoarea realizării acestui moment Eu sunt sentimentul care ţi-a alimentat fapta cea mai plină de dragoste pe care ai făcut-o vreodată. Eu sunt partea din tine care tânjeşte, iarăşi şi iarăşi, după acel sentiment Fă absolut orice îţi este de folos, orice te ajută - orice ritual, ceremonie, demonstraţie, meditaţie, gând, cântec, cuvânt sau acţiune care-ţi sunt necesare ca să te „reconecteze” - fă-le.
Fă orice ca să-ţi aminteşti de Mine.”

„Adevăr îţi spun Eu ţie: scopul vieţii nu este să-l faci plăcere lui Dumnezeu. Scopul vieţii este să cunoşti şi să-l recreezi pe Cine Eşti.”

„ „A te simţi bine” este modalitatea sufletului de a striga „Acesta sunt eu!” ”

„ Dacă e să evoluezi, nu o vei face pentru că ai reuşit foarte bine să-ţi refuzi lucrurile despre care ştii „că-ţi fac bine”, ci pentru că ţi-ai oferit aceste plăceri - şi ai descoperit ceva şi mai formidabil. Cum ai putea să ştii că ceva este „formidabil”, dacă nu ai gustat niciodată din ceva „de mai mică valoare”? ”

Cum putem exprima cel mai bine treaba asta care se numeşte energie sexuală? Cu Dragoste. Cu Deschidere. În Joacă. Cu Bucurie. Peste Măsură. Cu Pasiune. În mod Sacru. Cu Romantism. Cu Umor. Spontan. Mişcător. Creativ. Fără Sfială. Cu Senzualitate. Şi, desigur, Frecvent.”

„Prin voi - şi prin orice altă unitate de energie a universului - Dumnezeu Se cunoaşte pe El Însuşi ca Părţile Întregului - şi astfel Îşi dă Lui Însuşi posibilitatea de a Se cunoaşte, prin Propria Sa Experienţă, ca Totul în Toate.”

„(Dumne)zeu este întregul, şi (Dumne)zeiţa este totul şi nu există nimic altceva; şi tot ceea ce a fost vreodată, este acum şi va fi vreodată este lumea voastră fără de sfârşit.”

„…întreaga viaţă este îmbibată de ritmul blând a lui Dumnezeu - ceea ce voi numiţi ciclurile vieţii.”

„Când trăieşti ca o fiinţă cu o singură faţetă, devii adânc înnămolit în problemele trupului: Bani. Sex. Putere. Averi. Stimulări şi Satisfacţii fizice. Siguranţă. Faimă. Câştig financiar.
Când trăieşti ca o fiinţă cu două faţete, îţi lărgeşti preocupările pentru a include problemele minţii. Prietenie; creativitate; stimularea noilor gânduri, a noilor idei; crearea de noi scopuri, de noi solicitări; evoluţie personală. Când trăieşti ca o fiinţă făcută din trei părţi, ajungi, în sfârşit, la un echilibru cu tine însuţi. Preocupările tale includ probleme ale sufletului: identitate spirituală; scop în viaţă; relaţie cu Dumnezeu; cale spre evoluţie; creştere spirituală; destin absolut.”

„…cel mai mare dar pe care-l puteţi da cuiva este forţa şi tăria de a nu avea nevoie de voi, de a nu avea nevoie de voi în nici o privinţă.”

„Tot ce ai făcut în viaţă ţi-a fost de folos, te-a adus în acest moment. Eu nu am pornit să vorbesc cu tine doar la începutul acestei cărţi. Eu vorbesc cu tine de ani întregi, prin toate legăturile şi experienţele pe care le-ai avut.”

„ „A nu avea nici o nevoie” este o mare libertate. În primul rând te eliberează de frică: Frică cum că există ceva ceea ce tu nu vei avea; frică cum că există ceva ce ai şi ai putea pierde; şi frică cum că, fără un anumit lucru, nu ai fi fericit.”

„În al doilea rând, „a nu avea nici o nevoie” te eliberează de mânie. Mânia înseamnă frică declarată. Când nu este nimic de care să-ţi fie frică, nu există nimic care să te facă mânios.”

„Există perfecţiune în orice. Străduieşte-te să vezi perfecţiunea. Aceasta este schimbarea de conştienţă despre care am vorbit. Să nu ai nevoie de nimic. Să doreşti totul. Să alegi numai ceea ce se iveşte. Simţiţi-vă sentimentele. Plângeţi-vă lacrimile. Râdeţi râsetele. Cinstiţi-vă adevărul. Dar când toată emoţia a dispărut, staţi liniştiţi şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu. Cu alte cuvinte, în mijlocul celei mai mari tragedii priviţi miracolul devenirii.”

„Testul dacă ajutaţi sau faceţi rău este următorul: oare oamenii evoluează sau involuează ca rezultat al ajutorului tău? I-ai făcut mai buni sau mai puţin buni? Mai capabili sau mai puţin capabili?”

„Nu eşti tu cel care să judeci călătoria altui suflet. Tu trebuie să hotărăşti Cine Eşti TU, nu cine a fost celălalt sau nu a reuşit să fie.”

„Adevărul şi Dumnezeu pot fi găsiţi în acelaşi loc: acolo unde este linişte. Când L-ai găsit pe Dumnezeu şi când ai găsit adevărul nu e nevoie să vorbeşti despre el. Se dezvăluie singur. Dacă vorbeşti foarte mult despre Dumnezeu, probabil că o faci pentru că eşti încă în căutare. E bine aşa. E foarte bine. Trebuie doar să ştii unde te afli.”

„Fii o lumină asupra omenirii şi nu îi face rău. Încercă să construieşti, nu să distrugi. Adu-Mi poporul acasă.
Cum?
Prin exemplu tău luminos. Caută numai Bunătatea.
Vorbeşte numai întru adevăr. Acţionează numai întru dragoste.
Trăieşte Legea Iubirii, acum şi întotdeauna. Dă totul, nu pretinde nimic. Evită tot ce e nedemn. Nu accepta inacceptabilul.
Învaţă-i pe toţi cei care caută să afle despre Mine.
Fă din fiecare moment al vieţii tale o revărsare de iubire.
Foloseşte fiecare clipă ca să gândeşti gândul cel mai înalt, să spui cuvântul cel mai înalt, să faci fapta cea mai înaltă. Prin aceasta, preamăreşte-ţi Sinele tău Sfânt şi, astfel, preamăreşte-Mă şi pe Mine.
Adu pace pe Pământ, aducând pace celor a căror viaţă o atingi.
Fii pace.
Simte şi exprimă în fiecare clipă Legătura ta Divină cu Totul, cu fiecare persoană, loc şi lucru.
Îmbrăţişează fiecare împrejurare, însuşeşte-ţi fiecare vină, împărtăşeşte fiecare bucurie, contemplă fiecare mister, pune-te în pielea fiecăruia, iartă orice jignire (inclusiv cea adusă de tine), vindecă fiecare inimă, respectă adevărul fiecărei persoane, iubeşte Dumnezeul fiecărei persoane, protejează drepturile fiecărei persoane, păstrează intactă demnitatea fiecărei persoane, promovează interesele fiecărei persoane, îngrijeşte-te de nevoile fiecărei persoane, acceptă că fiecare persoană este sfântă, scoate în evidenţă cele mai mari daruri ale fiecărei persoane, fa să se vadă binecuvântările coborâte asupra fiecărei persoane şi afirmă că viitorul fiecărei persoane este garantat în dragostea sigură a lui Dumnezeu.
Fii un exemplu viu, însufleţit, al Celui mai Înalt Adevăr care sălăşluieşte în tine. Vorbeşte despre tine cu smerenie, ca nu cumva Cel mai Înalt Adevăr al tău să fie interpretat, în mod greşit, ca o lăudăroşenie.
Vorbeşte blând, ca nu cumva să se creadă că încerci doar să captezi atenţia.
Vorbeşte cu bunătate, pentru ca toţi să poată cunoaşte Dragostea.
Vorbeşte deschis, ca nu cumva să se creadă că ai ceva de ascuns.
Vorbeşte sincer, ca să nu fii înţeles greşit.
Vorbeşte adesea, astfel încât cuvântul tău să nu fie uitat.
Vorbeşte cu respect, ca nimeni să nu fie jignit.
Vorbeşte cu dragoste, astfel încât fiecare silabă să vindece.
Vorbeşte despre Mine cu fiecare sunet pe care-l rosteşti.
Fă din viaţa da un dar. Aminteşte-ţi mereu că tu eşti darul!
Fii un dar pentru oricine care-ţi intră în viaţă şi pentru oricine în a cărui viaţă intri. Fii atent să nu intri în viaţa altuia, dacă nu poţi să fii un dar. (Tu poţi fi întotdeauna un dar, pentru că întotdeauna eşti un dar - deşi uneori nu îţi dai voie să ştii acest lucru.)
Când cineva intră pe neaşteptate în viaţa ta, află ce dar trebuie să pri-mească această persoană de la tine.”

„Întoarceţi-vă la spiritualitate. Lăsaţi deoparte religia.”

Tinerii sunt mult mai receptivi la adevărurile lumii pentru că ei încă mai păstrează în Sinele lor ceva din Adevărurile Eterne pe care le cunoşteau înainte de a veni pe lume. Odată cu înaintarea în vârstă se produce auto-uitarea, uitarea de Sine.

Masele sunt cuprinse de entuziasm atunci când li se permite să îşi exprime libertatea.

„Fii o lumină în întuneric şi nu-l huli. Fii cel care aduce lumina. Asta şi eşti. Aşa să fie.”

Conversatii cu Dumnezeu

... de Neale Donald Walsch. Volumul I.

„Sentimentul este limbajul sufletului. Dacă vrei să ştii ce adevăr găseşti tu într-o anumită situaţie, gândeşte-te ce simţi faţă de ea.”

„Dacă acceptaţi că primiţi mesajele Mele în mod direct, atunci sunteţi responsabili pentru felul în care le interpretaţi. Este mult mai sigur şi mult mai uşor să acceptăm interpretarea altora (chiar a celor care au trăit acum 2000 de ani) decât să încercăm să interpretăm mesajul pe care-l primim în acest moment.”

Dar adevărul meu despre Dumnezeu vine de la Tine.
Cine a spus asta? Alţii.
Care alţii?
Conducătorii. Preoţii. Rabinii. Pastorii. Cărţile. Cerule, Biblia!!. Acestea nu sunt surse autorizate.
Nu sunt?
Nu.
Atunci care sunt?
Ascultă-ţi sentimentele. Ascultă-ţi Gândurile Cele mai Înalte.”

„Rugăciunea corectă nu este deci rugăciunea de cerere, ci rugăciunea de recunoştinţă. Când Îi mulţumeşti lui Dumnezeu înainte pentru ceea ce alegi să trăieşti în realitatea ta, în fapt recunoşti că aceasta există acolo ... de fapt. Recunoştinţa este, astfel, cea mai puternică afirmaţie în faţa lui Dumnezeu; o confirmare că, încă dinainte să ceri, Eu ţi-am răspuns. De aceea, niciodată să nu implori. Apreciază.”

„Dumnezeu este observator, nu creator. Şi Dumnezeu e gata să te ajute să-ţi trăieşti viaţa, dar nu în modul în care te-ai aşteptat tu. Funcţia lui Dumnezeu nu este să facă sau să desfacă circumstanţele sau condiţiile vieţii tale. Dumnezeu te-a creat pe tine după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Tu ai creat restul prin puterea pe care Dumnezeu ţi-a dat-o. Dumnezeu a creat procesul vieţii şi viaţa însăşi aşa cum o cunoşti. Totuşi, Dumnezeu şi-a dat liberul arbitru să dispui cum vrei de viaţa ta.”

„Ceea ce vrei tu pentru tine este ceea ce vrea Dumnezeu pentru tine.”

„Toate acţiunile oamenilor sunt motivate la nivelul cel mai profund de una din cele două emoţii - frica sau dragostea.”

„Datorită gândurilor tale (greşite) despre dragoste, tu te condamni să nu o trăieşti niciodată în forma ei cea mai pură. Tot aşa, te condamni să nu Mă cunoşti aşa cum sunt Eu în realitate. Până la un moment dat. Pentru că nu vei putea să Mă negi pentru totdeauna şi va veni momentul Reconcilierii noastre.”

„Fiecare alegere liberă pe care o faceţi vreodată îşi are rădăcina într-unui dintre cele două gânduri posibile: un gând de dragoste sau un gând de frică. Frica este energia care contractă, închide, se strânge în sine, o ia la fugă, se ascunde, acumulează comori, face rău. Dragostea este energia care se extinde, se deschide, trimite departe, stă pe loc, scoate la iveală, împarte cu alţii, vindecă.”

„Există un singur scop pentru întreaga viaţă şi acesta este ca tu şi tot ceea ce este viu să simtă gloria deplină.”

„Boala şi starea de rău sunt opusurile sănătăţii şi stării de bine şi se manifestă în realitatea ta, din porunca ta. Tu nu poţi să fii bolnav fără ca, la un anumit nivel, să-ţi cauzezi boala şi poţi să te faci iarăşi bine într-o clipă, pur şi simplu decizând aceasta. Dezamăgirile personale profunde sunt răspunsuri pe care le-ai ales şi calamităţile de pretutindeni sunt rezultatul conştiinţei de pretutindeni.”

„De aceea, fii lumină în întuneric şi nu-l blestema. Şi nu uita Cine Eşti în momentul în care eşti înconjurat de ceea ce nu eşti. Şi adu slavă creaţiei, chiar dacă te străduieşti s-o schimbi.”

„Nu ai venit în viaţa asta ca să înveţi ceva; trebuie doar să demonstrezi ceea ce ştii deja. În cadrul acestei demonstraţii pui în funcţiune tot ceea ce ştii şi te creezi din nou prin experienţă. În felul acesta, îţi justifici viaţa şi îi dai sens. In felul acesta, o faci să fie sfântă.”

„Atâta timp cât accepţi noţiunea că există altceva sau altcineva acolo, undeva, care „acţionează” asupra ta, îţi anihilezi puterea de a face ceva. Numai când spui „eu am făcut aceasta”, poţi găsi puterea de a face o schimbare.”

„Nu există „ar trebui” şi „nu ar trebui” în lumea lui Dumnezeu. Fă ce vrei. Fă ceea ce te reflectă, ceea ce te reprezintă ca o versiune mai grandioasă a Sinelui tău. Dacă vrei să te simţi prost, simte-te prost. Dar nu judeca şi nu condamna, pentru că tu nu ştii de ce se întâmplă un lucru şi nici ce scop are el. Şi aminteşte-ţi: ceea ce tu condamni te va condamna şi, într-o zi, vei ajunge să fii ceea ce judeci.”

„Iadul este opusul bucuriei. Este nerealizarea. Este a şti Cine şi Ce Eşti şi a nu reuşi să trăieşti această experienţă. Înseamnă a fi mai puţin decât poţi fi. Acesta este iadul şi nu există nimic mai aprig pentru sufletul vostru.”

„Aţi venit aici ca să duceţi la îndeplinire un plan individual pentru propria voastră salvare. Totuşi, această salvare nu înseamnă să scăpaţi de capcanele diavolului. Nu există ceva care să se cheme diavol şi iadul nu există. Vă salvaţi de uitarea non-realizării de Sine.”

„Gândurile care-şi au rădăcina în frică vor produce un gen de manifestare pe plan fizic. Gândurile care-şi au rădăcina în dragoste vor produce altfel de manifestare.”

„Ideile tale despre corect şi greşit sunt doar atât - idei. Ele sunt gândurile care dau forma şi creează substanţa lui Cine Eşti. Ar exista un singur motiv ca să schimbi toate acestea; un singur scop ca să faci o modificare: dacă nu eşti mulţumit de Cine Eşti.”

„Divinitatea nu are nevoi. Tot Ceea Ce Este e exact asta: tot ceea ce este. De aceea, El nu are nevoie de nimic şi nu-I lipseşte nimic - prin definiţie.”

„Voi sunteţi nişte fiinţe formate din trei părţi: corp, minte şi spirit. Se mai pot numi şi parte fizică, non-fizică şi meta-fizică. Aceasta este Sfânta Treime şi i s-a mai dat şi multe alte nume. Ceea ce voi sunteţi, Eu sunt. Eu Mă manifest ca Trei-În-Unul. Unii teologi au numit aceasta Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Psihiatrii voştri au recunoscut acest triumvirat şi l-au numit: conştient, subconştient şi supraconştient. Filozofii voştri l-au numit: id, ego şi supraego. Ştiinţa numeşte aceasta: energie, materie şi antimaterie. Poeţii vorbesc despre: minte, inimă şi suflet. Gânditorii New Age se referă la: corp minte şi spirit. Timpul vostru este împărţit în: trecut, prezent şi viitor. N-ar putea să fie acelaşi lucru cu: subconştient, conştient şi supraconştient? În acelaşi mod, spaţiul este împărţit în trei: aici, acolo şi spaţiul dintre.”

„Primul lucru pe care trebuie să-l înţelegi despre univers este ca nici o situaţie nu este „bună” sau „rea”. Ea, pur şi simplu, este. Aşa că, nu mai da judecăţi de valoare.”

„Dacă există un aspect al creaţiei care nu vă face plăcere, binecuvântaţi-l şi schimbaţi-l, pur şi simplu. Alegeţi iarăşi. Invocaţi o nouă realitate. Gândiţi un nou gând. Spuneţi un nou cuvânt. Faceţi ceva nou. Faceţi acest lucru într-un mod atât de minunat încât restul omenirii să vă urmeze. Cereţi-i să o facă. Chemaţi-i să o facă.”

„Să-ţi trăieşti viaţa fără să te aştepţi la ceva, fără nevoia de a avea rezultate specifice - aceasta este libertatea. Aceasta este Dumnezeirea.”

„E clar că, a distruge în mod deliberat pe cineva sau a-i face un rău, nu este o acţiune de dorit. Este clar că e la fel de rău să neglijezi nevoile celor pe care i-ai făcut să depindă de tine. Treaba ta este să-i faci să fie independenţi; să-i înveţi cât de repede şi de complet posibil cum să se descurce fără tine. Pentru că, tu nu reprezinţi o binecuvântare pentru ei, cât timp ei au nevoie de tine ca să supravieţuiască - ci va fi cu adevărat o binecuvântare pentru ei numai momentul în care îşi vor da seama că tu nu le mai eşti necesar.”

„Deci, ca părinţi, soţi şi iubiţi, încercaţi să nu faceţi din dragostea voastră un lipici care ţine strâns, ci un magnet care mai întâi atrage, apoi se poate răsuci şi respinge, pentru ca cei care sunt atraşi să nu înceapă să creadă că trebuie să stea lipiţi de tine ca să poată supravieţui. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Nimic nu poate fi mai nociv pentru celălalt.”

„Eu vreau pentru tine ceea ce tu vrei pentru tine. Nimic mai mult, nimic mai puţin. Eu nu stau aici şi judec cererile tale una după alta, hotărând dacă ar fi cazul să ţi se ofere ceva. Legea Mea este legea cauzei şi efectului, nu legea lui Mai Vedem Noi. Nu există nimic ce tu nu poţi să ai, dacă tu alegi să ai ceva. O să ţi-l dau, chiar înainte să Mi-l ceri.”

„Totuşi, scopul unei relaţii nu este de a avea o altă persoană care să te desăvârşească, ci de a avea pe cineva cu care să împărtăşeşti desăvârşirea ta.”

„Maestrul înţelege că nu contează ce este, face, are, spune, vrea, cere celălalt. Nu contează ce gândeşte, speră, plănuieşte celălalt. Singurul lucru care contează este ce Eşti tu faţă de toate aceste lucruri. Cea mai iubitoare persoană e cea care se centrează în jurul propriului Sine.”

„Prima voastră relaţie trebui să fie deci cu Sinele vostru. În primul rând, trebuie să învăţaţi să vă cinstiţi, să vă îngrijiţi şi să vă iubiţi Sinele.”

„Trebuie să vă cinstiţi sentimentele. Pentru că, a vă cinsti sentimentele, înseamnă a vă cinsti propriul Sine. Şi trebuie să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi. Cum crezi tu că o să înţelegi şi să cinsteşti sentimentele altuia, dacă tu nu poţi cinsti sentimentele din interiorul Sinelui tău?”

„Ceea ce faci pentru Sinele tău, faci şi pentru altul. Ceea ce faci pentru altul, faci şi pentru Sinele tău.”

„Răspunsul este: nu ai nici o obligaţie, nici în cadrul relaţiei, nici în întreaga ta viaţă. Nici o obligaţie. Nici o restricţie sau limitare, nici un îndreptar sau reguli. Nu eşti legat de nici o împrejurare sau situaţie, nici constrâns de vreun cod sau o lege. Nu trebuie să fii pedepsit pentru nici un delict - şi nici nu eşti capabil de vreunul - pentru că, în ochii lui Dumnezeu, nu există ceva care să se numească „a comite un delict”. ”

„Oportunităţi şi nu obligaţii reprezintă piatra de temelie a religiei, baza întregii gândiri spirituale. Atâta timp cât vezi lucrurile invers, pierzi esenţa.”

„Să zicem că oamenii au tendinţa să vadă în ei înşişi ceea ce vedem noi în ei. Cu cât viziunea noastră este mai grandioasă, cu atât mai grandioasă este dorinţa lor de a atinge şi de a arăta partea din ei pe care noi le-am arătat-o.”

„Continuă să evoluezi, fiul Meu. Continuă să devii. Şi continuă să decizi ce vrei să devii în următoarea versiune cea mai înaltă a propriului tău Sine.
Continuă să te străduieşti să ajungi la aceasta.
Continuă! Continuă!
Eşti pe drumul Lucrării lui Dumnezeu, tu şi cu Mine.
Deci, continuă!”

„Eu vreau cu adevărat ceea ce tu vrei cu adevărat - nimic altceva şi nimic în plus.”

„Când vrei să schimbi un gând de bază, acţionează în concordanţă cu noua idee pe care o ai. Dar trebuie să acţionezi repede, pentru că, altfel, mintea ta va omorî ideea înainte să-ţi dai seama.”

„Funcţia sufletului este să indice ce dorinţe are - şi nu să le impună. Funcţia minţii este să aleagă dintre mai multe alternative. Funcţia trupului este să pună în aplicare această alegere.
Când trupul, mintea şi sufletul creează împreună, în armonie şi unitate, Dumnezeu este încarnat. Numai atunci se poate cunoaşte sufletul pe sine însuşi prin propria lui experienţă. Numai atunci Cerurile se bucură.”

„Cuvintele „eu sunt” sunt extrem de puternice. Ele sunt afirmaţii lansate către univers. Comenzi. Orice urmează după cuvântul „eu” (care îl pune în mişcare pe Marele Eu Sunt) are tendinţa de a se manifesta în realitatea fizică.”

„Cea mai bună afirmaţie este o frază de recunoştinţă şi apreciere. „Mulţumesc, Dumnezeule, pentru că ai adus succesul în viaţa mea”. Această idee - gând - rostită şi trăită produce rezultate minunate atunci când ea vine din cunoaştere adevărată; nu dintr-o încercare de a produce rezultate, ci dintr-o convingere că rezultatele au fost deja produse.”

„Voi sunteţi o fiinţă făcută din trei părţi. Din trup, minte şi spirit. Veţi fi întotdeauna făcuţi din trei părţi, nu numai cât trăiţi pe Pământ. Există unii care presupun că, la moarte, trupul şi mintea sunt părăsite. Trupul şi mintea nu sunt părăsite. Trupul îşi schimbă forma, lăsând în urmă partea mai densă, dar păstrând întotdeauna forma exterioară. Mintea (pe care nu trebuie să o confundăm cu creierul) pleacă şi ea cu tine, alăturându-se spiritului şi trupului ca o singură masă de energie cu trei dimensiuni sau faţete. În cazul în care alegeţi să vă întoarceţi la această ocazie de a trăi ex-perienţa pe care o numiţi viaţa pe Pământ, Sinele vostru divin va separa din nou adevăratele sale dimensiuni în ceea ce voi numiţi - trup, minte şi spirit. În realitate, voi sunteţi o singură energie, cu trei caracteristici distincte.”

„Există mai multe lucruri în Cer şi pe Pământ, Horaţio, decât s-a visat în filozofia ta.”

„Numai oamenii judecă şi, pentru că tu eşti om, presupui că şi Eu trebuie să judec. Dar Eu nu o fac - şi acesta este marele adevăr pe care voi nu-l puteţi accepta.”

„Acţiunile trupului au ca scop reflectarea unei stări de a fi şi nu încercarea de a atinge o stare de a fi.”

vineri, 8 mai 2009

Vreme este să te naşti şi vreme să mori

"Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer.
Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai sădit.
Vreme este să răneşti şi vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi vreme să zideşti.
Vreme este să plângi şi vreme să râzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti.
Vreme este să arunci pietre şi vreme să le strângi; vreme este să îmbrăţişezi şi vreme este să fugi de îmbrăţişare.
Vreme este să agoniseşti şi vreme să prăpădeşti; vreme este să păstrezi şi vreme să arunci.
Vreme este să rupi şi vreme să coşi; vreme este să taci şi vreme să grăieşti.
Vreme este să iubeşti şi vreme să urăşti. Este vreme de război şi vreme de pace.
Care este folosul celui ce lucrează întru osteneala pe care o ia asupră-şi?
Am văzut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca să se zbuciume.
Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El a pus în inima lor şi veşnicia, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit." (Ec.3,1-11)

În memoria unui coleg de generaţie dispărut prematur dintre noi, coleg pe care, cu toate că l-am cunoscut atât de puţin, nu l-aş fi crezut niciodată atât de grăbit să meargă într-o lume cu mult mai bună şi mai frumoasă...

duminică, 3 mai 2009

Există Dumnezeu?

DA. Numai că nu e Cel pe care Îl ştiaţi până acum. Dumnezeu este Iubire.

vineri, 20 martie 2009

A fi fericit într-o lume cenuşie

Tot încercăm să trăim în acord cu alţii, în acord cu lumea din jurul nostru, ne tot frământăm în legătură cu destinul nostru, cu scopul nostru, cu propria noastră cale… Fiecare îşi trăieşte viaţa în propriul său stil, mai bine, mai rău, foarte rău, dar totuşi fiecare are un traseu pe care şi-l stabileşte, mai mult sau mai puţin conştient. Este suma unor decizii cea care ne trimite într-o direcţie sau în alta. Observ din ce în ce mai multă tristeţe, din ce în ce mai multe probleme care apasă pe umerii celor ce parcurg traseul întortocheat al vieţii. Mă întreb de ce este nevoie de atâtea frământări, de atâta complexitate pentru a ne atinge gradul acela dorit de fericire? Şi mai ales nu înţeleg cum e posibil ca lăsându-te constrâns de normele sociale să atingi mulţumirea de sine? Cum este posibil să ajungi vreodată să fii împăcat cu tine însuţi dacă trebuie permanent să te subordonezi regulilor impuse de alţii? Principalul laţ care se strânge în jurul libertăţii de exprimare a omului este regula: „Ori te supui, ori mori de foame”. Cam în orice societate omul este nevoit să se integreze în sistem, să facă destule compromisuri pentru a-şi asigura existenţa materială. Cei mai mulţi se limitează numai la ea.
Unii îşi găsesc relativ repede şi uşor calea, mai ales atunci când au o bază destul de solidă de la care pot porni, îşi clădesc mulţumirea şi bunăstarea (materială sau nu) pe acea bază şi totul este în regulă. Dar atunci când porneşti de la zero, din orice punct de vedere, nu mai este atât de simplu. Automat apare balanţa pierderilor şi a câştigurilor, te gândeşti cât ai de câştigat din orice faci, cât ai de pierdut pentru fiecare decizie pe care o iei. Gândim prea mult, socotim prea mult, asta când nu tranşăm simplu situaţia şi scoatem doar profitul, indiferent de consecinţe…
E şi problema informaţiilor, cunoaştem din ce în ce mai multe… Oamenii au visat să cunoască mai mult încă de când au fost inventaţi de evoluţia asta alambicată. Dar uite că acum, când deja cunoaştem o grămadă de chestii, imaginăm o grămadă de conspiraţii, scriem tone de tratate şi de analize adânci şi isteţe, ei bine, acum suntem mult mai îngrijoraţi şi mai stresaţi. Informaţia îţi dă putere, dar aduce cu sine şi consecinţe. Cunoşti şi eşti responsabil pentru ce cunoşti, informaţia te condiţionează. Cu cât ştii mai multe lucruri, cu atât porţi mai mult povara întregii lumi. Începi să te frămânţi pentru toate dezastrele şi nedreptăţile lumii ăsteia, de la eliberarea unui criminal în serie până la problema încălzirii globale. Oamenii s-au învăţat să se implice foarte mult în viaţa socială, să îşi dea cu părerea, să fie judecători şi juraţi, iar asta îi ţine ocupaţi. Nu mai au timp să conştientizeze faptul că aveau un scop pe care şi-au propus să îl îndeplinească, că aveau nişte vise care le înfrumuseţau viaţa. Nu, numai mâzgă existenţială, numai materialism sec şi idealuri egoiste…
Ar trebui să privim mai des în interiorul nostru şi să mai lăsăm deoparte idealurile egoiste care ne fac să devenim nişte simple maşinării… Şi dacă nu ţi-am dat deloc de gândit, las-o baltă… Cică nu ăsta era scopul…

vineri, 13 martie 2009

Prieten mai bun decât un câine nu vei avea


O imagine care ilustrează - de 1000 de ori mai bine decât aş putea exprima eu - de ce consider eu că prieten mai bun decât un câine, omul nu poate avea...

duminică, 8 martie 2009

Carti citite in 2008: Povestea târfelor mele triste

... de Gabriel Garcia Marquez

„«Nimeni să nu se amăgească la gândul că va dura ce şi doreşte mai mult decât tot ce a fost.»”

„A fost ceva nou pentru mine. Nu cunoşteam vicleşugurile seducţiei şi veşnic îmi alesesem la întâmplare iubitele de o noapte, mai curând luându-mă după preţ decât după farmecele lor, şi făcusem dragoste fără dragoste, pe jumătate îmbrăcaţi, de cele mai multe ori, şi întotdeauna pe întuneric, pentru a ne închipui că suntem mai buni. În noaptea aceea am descoperit plăcerea de necrezut de a contempla trupul unei femei adormite fără îmboldirea dorinţei sau opreliştile pudorii.”

„Casa, ca orice bordel în zori, era tot ce poate fi mai aproape de paradis.”

„Solemn, de parcă tocmai ar fi descoperit acest adevăr, mi-a spus: Lumea înaintează. Da, i-am răspuns, înaintează, dar învârtindu-se în jurul soarelui.”

„Astăzi ştiu că nu a fost o nălucire, ci încă un miracol al primei iubiri din viaţa mea aflate abia la nouăzeci de ani.”

„Şi încheie pe un ton serios, din tot sufletul: Să nu mori fără să vezi cât de minunat e să ţi-o tragi din dragoste.”

Carti citite in 2008: Secretul

... de Ken Blanchard, Mark Miller

Scrutează viitorul. – Lărgeşte cooperarea şi dezvoltă oamenii. – Urmăreşte creaţia permanentă. – Judecă valoarea. – Întruchipează valorile.

Majoritatea oamenilor sunt atât de preocupaţi de ceea ce vor să spună ei mai departe, Încât nici nu aud ce spui.

Întrebarea-cheie pe care trebuie să ţi-o pui permanent este: „Sunt un lider care îi slujeşte pe ceilalţi sau doar pe sine?”

Dacă valorile sunt comunicate public, pot fi repetate, recunoscute şi întărite prin rezultate pozitive.

Cu fiecare pereche de mâini pe care o angajezi, primeşti şi un creier gratis.

Singurul mod de a folosi aceste creiere pe care le primim gratis este să incluzi oamenii în cauza comună şi în efortul de grup. Şi când ai primit creierul, poţi să primeşti adesea şi sufletul. Şi atunci ai obţinut într-adevăr ceva important !

A-ţi ajuta oamenii să îşi valorifice punctele forte este unul dintre rolurile care aduc cea mai mare satisfacţie unui lider.

„Oamenii nu îţi dau mâna până nu îţi văd sufletul.” John Maxwell.

Carti citite in 2008: FISH! Traieste-ti piata!

... de S. Lundin, H. Paul, J. Christensen

Întotdeauna poţi să alegi cum să munceşti, chiar şi atunci când nu îţi poţi alege munca propriu-zisă. Putem să ne alegem atitudinea faţă de muncă.

Alegeţi stilul de abordare al muncii de zi cu zi. Această alegere determină felul în care vă purtaţi la muncă. De vreme ce tot vă aflaţi aici, de ce n-aţi alege să fiţi celebri, în loc să fiţi oarecare? Mi se pare cât se poate de simplu.

Poţi observa multe lucruri doar privind cu atenţie.

Aici se fac afaceri serioase, profitabile. Din ele ne sunt plătite salariile şi noi ne luăm munca foarte în serios, dar am constatat că putem fi serioşi şi să ne distrăm în acelaşi timp. Relaxează-te. Lasă lucrurile să meargă de la sine. Ceea ce mulţi dintre clienţii noştri consideră o distracţie pe cinste nu reprezintă decât câteva momente plăcute petrecute de nişte adulţi-copii, care însă sunt trataţi cu respect.

Cu toţii încercăm să ne creăm amintiri remarcabile. Şi ni le creăm de fiecare dată când ajutăm pe cineva să aibă o zi bună. Modul jucăuş în care muncim ne permite să ne implicăm şi clienţii. Acesta este cuvântul-cheie: implicarea. Încercăm să nu ne izolăm de clienţi, ci să găsim căi de a-i implica, cu respect, în distracţia noastră. Cu respect, deci. Când reuşim, le facem o zi bună.

Carti citite in 2008: Clasici ai literaturii motivationale

Indiferent dacă munciţi într-o fermă, într-o fabrică sau după tejghea într-un magazin, dacă aveţi în grijă întreţinerea unei case, oricare v-ar fi ocupaţia în viaţă, amintiţi-vă că adevărata măreţie şi răsplata pe care aceasta o aduce cu sine sunt rezultatele nepreţuite ale satisfacerii autentice a necesităţilor oamenilor. Iar oportunităţile de a satisface aceste nevoi, acele „hectare de diamante”, se află chiar în grădina dumneavoastră. (R. H. Conwell)

În economia divină a Universului, Rezervorul de Putere ne dezvăluie treptat şi constant forţele proprii, pentru a face faţă fiecărei noi nevoi. Şi indiferent care ne este drumul în viaţă, care ne sunt nevoile, trebuie să ştim că avem în noi forţe şi posibilităţi infinite, nefolosite; că, dacă avem încredere în noi şi facem tot ce ne stă în putere, Îngerul Rezervorului de Putere va merge alături de noi şi va despica chiar şi apele încercărilor şi ale suferinţelor noastre ca să putem înainta în siguranţă. (W. G. Jordan)

Suflete zdruncinate de furtuni, oriunde v-aţi afla, indiferent în ce condiţii aţi trăi, aflaţi aceasta: în oceanul vieţii, insulele Binecuvântării zâmbesc, iar ţărmul însorit al idealului vostru vă aşteaptă. Ţineţi mâna cu hotărâre pe cârma gândurilor. În corabia sufletului vostru se odihneşte Stăpânul conducător; El doarme numai. Treziţi-l. Stăpânirea de sine înseamnă putere. Gândirea dreaptă înseamnă capacitatea de a conduce. Calmul înseamnă putere. Spuneţi-vă în sufletul vostru: „Pace, rămâi !” (J. Allen)

Carti citite in 2008: Cheia Succesului

... de Peter Colwell

Cinci moduri de a găsi un echilibru sănătos în ţelurile tale:
- spune „Nu” mai des decât spui „Da”;
- simplifică-ţi programul;
- meditează la ce îi lipseşte vieţii tale;
- cere o „A Treia Opinie”;
- dă-te jos de pe „scară” şi urmează-ţi adevăratele pasiuni;

Patru moduri de a-ţi îmbunătăţi autoimaginea:
1) Înconjură-te de oameni optimişti, care să te încurajeze.
2) Fă afirmaţii zilnice. În fiecare zi să afirmi şi să reafirmi pentru subconştientul tău faptul că eşti o fiinţă plină de merite, care are multe de oferit lumii, că eşti unic şi că poţi face sau deveni orice îţi pui în minte, indiferent de obstacole. Subconştientul tău va crede orice îi spui dacă eşti suficient de convingător. Cea mai simplă cale pentru aceasta este repetiţia şi sublinierea.
3) Concentrează-te pe ceea ce „ai”. Pentru a-ţi construi o autoimagine pozitivă, concentrează-te pe ceea ce ai: prietenii, parteneriate, legături de familie, talente şi daruri unice care aduc bucurie vieţii tale. În acest fel, îţi va fi mult mai uşor să-ţi revii când te simţi deprimat şi vei avea mai multă compasiune pentru cei mai puţin norocoşi decât tine.
4) Îndrăgosteşte-te de tine!

Patru avantaje practice ale integrităţii:
1) Vei câştiga respectul şi încrederea celorlalţi.
2) Vei primi ceea ce oferi.
3) Vei putea trăi împăcat cu tine însuţi. Esenţială pentru formarea şi împlinirea individuală este o autoevaluare sinceră. E nevoie de curaj ca să te priveşti drept în ochi şi să conştientizezi adevăratele tale sentimente şi motivaţii. Doar când suntem sinceri cu noi înşine putem dobândi adevărata pace sufletească.
4) Ai mai multe şanse să îţi urmezi propria cale. S-ar putea să descoperi că trăieşti conform cu ceea ce alţii aşteaptă ca tu să faci în viaţă. Nu face asta ! Fii cel care iese din rând. Găseşte-ţi propriul drum şi urmează-l ! E nevoie de curaj să mergi împotriva curentului aşteptărilor altora, dar o poţi face ! Când mergi pe drumul tău, trăieşti bucuria de a face propriile greşeli, de a trage propriile învăţăminte şi de a obţine propriul succes.

Cariera şi relaţiile pe care le avem determină în mod direct calitatea vieţii noastre. Ceea ce facem pe tot parcursul zilei şi oamenii cu care interacţionăm constituie alegeri personale. Alege cu atenţie şi vei descoperi marea bucurie de a-ţi trăi viaţa.

Creează-ţi o reputaţie la nivelul căreia să te ridici ! Odată ce ţi-ai fixat nişte ţeluri incitante şi provocatoare, trebuie să începi să le povesteşti oamenilor despre ele. Când îţi vei declara în mod oficial ţelurile în faţa celor din jur şi te angajezi să le îndeplineşti, condiţiile şi circumstanţele vor începe să lucreze în favoarea ta.

Stăruinţa este cel mai important element al unei vieţi de succes. Inteligenţa, bogăţia şi talentul ajută; dar ceea ce contează cel mai mult pe termen lung este dorinţa arzătoare de progres continuu. Virgiliu spunea că „succesul ţine cu cei îndrăzneţi”.

Cinci modalităţi de a lăsa faptele să vorbească:
1) Foloseşte resursele de care dispui ! Theodore Roosevelt a spus cândva: „Fă ceea ce poţi cu ceea ce ai, acolo unde te afli”.
2) Foloseşte-ţi puterea minţii !
3) Ia iniţiativa !
4) Găseşte remediul pentru cele mai frecvente pretexte !
5) Aruncă-te în arena vieţii ! Robert F. Kennedy a spus cândva: „Doar cei care au curajul să reteze la scară mare pot reuşi la scară mare”.

Cu toţii avem câţiva de „ce-ar fi fost dacă” ascunşi bine în debara. De cele mai multe ori, lăsăm să se aştearnă praful peste visele noastre nepuse în practică. Atunci când facem acest lucru, permitem ca o parte din noi înşine să moară încetul cu încetul. Eu te încurajez să cauţi bine în debara, să ştergi praful de pe visele tale şi să le urmezi cu dăruire !

A asculta poate fi cu uşurinţă cea mai avantajoasă formă de comunicare. Marii conducători ascultă cererile oamenilor. Cei care au succes în vânzări şi marketing ascultă de nevoile clienţilor, nu doar de propria dorinţă de a face bani şi de a-şi creşte profiturile.
Adevăraţii conducători au calităţi deosebite, ce îi diferenţiază de cei pe care îi conduc. Conducătorii sunt capabili să articuleze o viziune, un ţel, o misiune. Mai mult, ei sunt apţi să se mobilizeze şi să-i mobilizeze pe ceilalţi pentru a acţiona şi a duce lucrurile la bun sfârşit.

Nu ştii niciodată când apare şansa ta de a străluci ! S-ar putea să fie foarte aproape. Poate că ţi se va revela atunci când te afli în drum spre biserică sau spre o întrunire. Fii pregătit emoţional şi dezvoltă abilităţile de comunicare şi de conducere; vei fi astfel capabil să beneficiezi de avantajele acelor oportunităţi „ascunse” care vin tiptil şi te iau prin surprindere !

Niciodată să nu pierzi din vedere lecţiile pe care le-ai învăţat din eşecurile trecute. Totul se întâmplă dintr-un motiv: pentru a ne învăţa ceva despre noi înşine. Poţi folosi ceea ce înveţi ca să te pregăteşti pentru toate lecţiile noi pe care le vei mai avea de învăţat pe viitor.

Somnul este un obicei. Unii dintre noi avem obiceiuri bune: mergem la culcare devreme şi ne trezim devreme, plini de energie. Cei mai mulţi dintre noi însă cădem victime privării de somn: pierdem odihnă valoroasă lucrând peste program, până la epuizare. Aşadar, dacă vrei să dai un randament maxim în munca ta, ţine minte să le faci o favoare trupului şi minţii tale, dormind suficient în fiecare noapte.

Înainte să poţi face un progres semnificativ către viziunea ta, trebuie să îndepărtezi barierele care îţi stau în cale. Una câte una, trebuie să dobori şi să elimini obstacolele mintale şi emoţionale ce îţi blochează sau înceţoşează imaginea viitorului.

Probabil că şi tu ţi-ai ascultat propriile voci contradictorii. Dacă nu ai făcut-o până acum, la un moment dat o vei face. Când se va întâmpla acest lucru, ascultă de „vocea speranţei”, cea care te inspiră dinăuntru. Depăşeşte-ţi „criticul interior”, hrănindu-ţi continuu mintea cu gânduri pozitive – prin afirmaţii scrise şi verbale zilnice.

Trebuie să înţelegi că propriile visuri sunt mai importante decât vederile limitate ale celor din jurul tău – cei care nu pot vedea dincolo de realitatea stării lor prezente şi care sunt incapabili să-şi modeleze o viziune a viitorului. Nu pune limite viselor tale !
Viaţa face întotdeauna loc oamenilor care îşi imprimă clar viziunea în minte şi acţionează pentru a o urma.

Dacă rezultatul nu îţi place, aruncă-l la coş şi încearcă altceva. Apoi reevaluează-ţi ţelurile. Nu este niciodată prea târziu să schimbi direcţia de mers.

Succesul pe care îl trăieşti este meritat şi reprezintă rezultatul dăruirii, viziunii, creativităţii, iniţiativei şi al dorinţei tale. Totuşi, rareori reuşeşte cineva să realizeze ceva măreţ fără ajutorul, susţinerea şi încurajarea altor oameni – „echipa care te susţine”.

În înfrângere, trebuie să te menţii la suprafaţă; în victorie, trebuie să te menţii cu picioarele pe pământ.

Nu contează cât de bătrân sau de tânăr eşti, continuă să-ţi forţezi limitele în noi direcţii, explorează noi căi şi extinde-ţi zona de confort. Doar atunci vei ajunge să-ţi dai seama de oportunităţile ce se ivesc mereu în viaţa ta !

Carti citite in 2008: Psihocibernetica

... de Maxwell Maltz

Despre gândirea pozitivă
„Gândirea pozitivă” funcţionează într-adevăr atunci când corespunde imaginii personale a individului. Ea practic nu poate „funcţiona” atunci când nu corespunde imaginii personale – până ce imaginea personală în sine nu a fost schimbată.

A fi de succes
Nimeni n-ar trebui să încerce să fie „un succes”, ci „de succes”. Încercarea de a fi „un succes”, adică dobândirea unui prestigiu înseamnă nevroze, frustrări şi nefericire. Încercarea de a fi „de succes” înseamnă nu numai o reuşită materială, ci şi satisfacţie, împlinire şi fericire.

Imaginea personală
Imaginea personală este părerea noastră despre „ce fel de persoană sunt”. Ea a fost creată din propriile noastre convingeri despre noi înşine.
Toate acţiunile dvs., sentimentele şi comportamentul – chiar şi capacităţile dvs. – sunt întotdeauna în concordanţă cu imaginea personală. Pe scurt, veţi acţiona „conform” persoanei pe care o concepeţi în ceea ce vă priveşte. Şi nu numai atât. Pur şi simplu nu puteţi acţiona altfel, în ciuda tuturor eforturilor conştiente şi a voinţei.
„Gândirea pozitivă” nu poate fi folosită în mod eficient ca un petic sau o cârjă ale aceleiaşi imagini personale. De fapt, este practic imposibil să te gândeşti la o anumită situaţie atâta vreme cât ai o părere negativă despre tine. Numeroase experienţe au demonstrat că atunci când părerea este schimbată, alte lucruri concordă cu noua părere de sine şi astfel totul este mai uşor de realizat fără stres.

Mecanismul creator
Trebuie să învăţaţi să aveţi încredere în mecanismul dumneavoastră creator. El îşi face treaba, aşa încât nu-l „blocaţi” devenind prea preocupat sau prea nerăbdător dacă va funcţiona sau nu sau încercând să-l forţaţi prea mult printr-un efort conştient. Trebuie să-l „lăsaţi” să funcţioneze şi nu să-l „faceţi” să funcţioneze. Această încredere este necesară pentru că mecanismul dumneavoastră creator operează sub nivelul conştientului şi nu aveţi cum să „ştiţi” de ce întâmplă privind de la suprafaţă. Mai mult, el operează în mod firesc spontan, conform nevoilor prezente. De aceea nu aveţi nici o garanţie anterioară. El funcţionează pe măsură ce acţionaţi şi când îi daţi o comandă pe care să o îndeplinească. Nu trebuie să aşteptaţi să acţioneze doar atunci când aveţi o dovadă, trebuie să o faceţi ca şi cum ea ar exista, pentru că va apărea. Sau, cum spunea Emerson: „Faceţi lucruri şi veţi avea puterea.”
Sistemul dumneavoastră nervos nu distinge diferenţa dintre o experienţă imaginată şi una „reală”. În ambele cazuri, el reacţionează automat la informaţia pe care i-o transmiteţi din creier. Sistemul dumneavoastră nervos reacţionează conform cu ceea ce „dumneavoastră” gândiţi sau vă imaginaţi că este adevărat.
Dacă ideile şi imaginile noastre mentale care ne privesc în mod direct sunt distorsionate şi nerealiste, atunci reacţia noastră la ceea ce ne înconjoară va fi de asemenea una inadecvată.

Eşecul
În interior, indiferent cum aţi fi şi cât de rataţi v-aţi socoti, există capacitatea şi puterea să faceţi ceea ce este necesar pentru a fi fericit şi a reuşi în viaţă. Chiar şi acum în dumneavoastră există puterea interioară de a face lucruri la care nici n-aţi visat niciodată. Această putere devine posibilă de îndată ce vă schimbaţi convingerile. De îndată ce puteţi, dehipnotizaţi-vă de idei de genul „nu pot”, „nu sunt în stare”, „nu merit” şi alte idei limitative.

Despre inferioritate
Nu cunoaşterea ne face propriu-zis inferiori şi nici nu ne dă un complex de inferioritate, aşa cum nu intervine asupra existenţei noastre. Toate acestea sunt însă produse de sentimentul de inferioritate.
Acest sentiment de inferioritate apare dintr-un singur motiv. Ne judecăm şi ne comparăm nu cu cei „asemenea nouă”, ci conform altor „norme”. Când facem asta, fără excepţie ieşim pe locul doi. Dar pentru că gândim şi credem şi ne asumăm că ar trebui să ne comparăm cu „normele” altora, ne simţim nefericiţi, de mâna a doua şi ajungem la concluzia că ceva nu e în regulă cu noi.

Nu există oameni obişnuiţi!
Abraham Lincoln spunea cândva: „Dumnezeu trebuie că i-a iubit foarte mult pe oamenii obişnuiţi şi de asta a făcut atât de mulţi.” Se înşela. Nu există „oameni obişnuiţi” – standard, de rând, tipare comune. Ar fi fost mai aproape de adevăr dacă ar fi spus: „Dumnezeu trebuie să-i fi iubit foarte mult pe oamenii neobişnuiţi şi de asta a făcut atât de mulţi.”

Despre fericire
Se pare că în gândirea noastră populară despre fericire adesea am pus carul înaintea boilor. „Fii bun”, spunem noi, „şi vei fi fericit”. „Voi fi fericit dacă voi reuşi în viaţă şi voi fi sănătos”, ne spunem noi. „Fii bun şi iubitor cu ceilalţi şi vei fi fericit”. Am fi mai aproape de adevăr dacă am spune: „Fii fericit şi te vei simţi mai bine, mai sănătos, vei reuşi în viaţă şi vei fi mai înţelegător cu ceilalţi”.
Fericirea nu este ceva care se câştigă sau este meritată. Fericirea nu este o chestiune morală, aşa cum nu este nici circulaţia sângelui; amândouă sunt necesare pentru a te simţi sănătos şi bine, fericirea este pur şi simplu „o stare de spirit în care gândim plăcut în majoritatea timpului”.
Fericirea este un obicei mintal, o abordare mentală şi dacă nu este dobândit acest obicei şi exersat în prezent, practic el nu este experimentat. NU poarte rămâne doar legată de rezolvarea problemelor exterioare. Când o problemă este rezolvată, o alta apare şi îi ia locul. Viaţa este o serie nesfârşită de probleme. Dacă vrei să fii fericit trebuie să fii fericit pur şi simplu – punct! Şi să nu fii fericit „pentru că”.

Despre iertare
„Pot ierta, dar nu pot uit”. Este doar un fel de a spune „nu voi ierta”. Aşa spunea Henry Ward Beecher. „Iertarea ar trebui să fie ca un bileţel pe care îl rupi în două şi îi dai foc ca să nu mai poată fi folosit împotriva nimănui, niciodată”.
Trebuie să pricepem un lucru atunci când practicăm iertarea: de fapt noi greşim atunci când urâm pe cineva pentru greşelile sale, sau îl condamnăm, sau îl clasificăm drept un anumit tip de persoană, confundând persoana cu respectivul său comportament; tot aşa este şi atunci când impunem mintal o datorie pe care celălalt trebuie să o „plătească” înainte ca noi să ne demonstrăm generozitatea sau acceptul afectiv.

„Încăperea fără tensiuni”
Sufletul şi sistemul dumneavoastră nervos au nevoie de o cameră de odihnă, de recuperare, de protecţie, aşa cum trupul are nevoie de o casă reală, pentru aceleaşi motive. Încăperea liniştită mentală oferă sistemului dumneavoastră nervos o mică vacanţă zilnică. În momentul în care vă luaţi un „concediu” mintal, lumea îndatoririlor de zi cu zi, a răspunderilor, a hotărârilor şi a tensiunilor dispare, „scăpaţi de ea”, retrăgându-vă mintal în „încăperea fără tensiuni”.
Nu uitaţi, sistemul dumneavoastră nervos nu distinge între experienţele reale şi cele viu imaginate.

Sentimentul învingătorului
„Sentimentul învingătorului” în sine nu este o cauă a acţionării în direcţia succesului, ci mai curând un semn sau un simptom că ne îndreptăm spre succes. Este mai degrabă ca un termometru care nu produce căldură în cameră, ci o măsoară. Putem folosi acest termometru cât se poate de practic. Nu uitaţi: când trăiţi sentimentul învingătorului, mecanismul interior este setat pentru succes.

Efectul Placebo
Ideea că placebo ar fi doar „o formă de autosugestie” nu explică de fapt nimic. Concluzia mult mai logică ar fi că, luând acest „medicament”, se trezeşte un orizont de aşteptare, creându-se o imagine a scopului care devine vindecarea, mecanismul creator funcţionând alături de propriul mecanism de vindecare al trupului pentru atingerea obiectivului.
Există cel puţin două căi de autosugestie în privinţa îmbătrânirii. Aşteptându-ne să „îmbătrânim” la o anumită vârstă, putem determina inconştient imaginea unui scop negativ, pe care urmează să îl îndeplinească mecanismul nostru creator. Aşteptându-ne să „îmbătrânim” şi temându-ne de consecinţe, fără să ne dăm seama chiar o şi facem. Începem să ne încetinim activităţile fizice şi mentale. Încetăm să practicăm orice activitate fizică serioasă şi începem să ne pierdem flexibilitatea încheieturilor. Lipsa exerciţiului fizic duce la contractarea capilarelor şi la dispariţia lor, iar cantitatea de sânge care circulă prin ţesuturile noastre este drastic redusă.

NU VĂ LIMITAŢI VIAŢA!
Eu cred că viaţa în sine se poate adapta. Ea nu este un scop în sine, ci mijlocul pentru a atinge un scop. Viaţa este unul dintre „mijloacele” pe care avem privilegiul să le folosim în diverse feluri pentru a atinge scopuri importante.
Eu cred că există O VIAŢĂ, o resursă, dar că această VIAŢĂ are multe modalităţi de exprimare şi se poate manifesta divers. Dacă vrem „Să obţinem mai multă viaţă de la viaţă” nu trebuie să ne limităm canalele prin care Viaţa poate ajunge la noi. Trebuie s-o acceptăm, fie că vine sub formă de ştiinţă, religie, psihologie sau orice altceva.
Un alt canal important îl reprezintă oamenii. Să nu le refuzăm ajutorul, fericirea şi bucuria pe care ne-o pot aduce sau pe care le-o putem aduce. Să nu fim prea orgolioşi refuzându-le sprijinul sau prea fără suflet nedându-le ajutor. Să nu spunem că e ceva „necurat” numai pentru că darul pe care îl primim s-ar putea să nu corespundă prejudecăţilor noastre şi ideilor referitoare la importanţa pe care ne-o acordăm.

Cea mai bună imagine personală de sine dintre toate
Să nu ne limităm acceptarea Vieţii prin sentimente de neîmplinire, de nerecunoaştere a propriei valori. Dumnezeu ne-a dat iertarea şi liniştea sufletească şi fericirea care derivă din acceptarea de sine. E ca şi cum am aduce o insultă Creatorului atunci când întoarcem spatele acestor daruri sau când spunem că omul – creaţia Sa este „necurată”, că nu are valoare, importanţă sau calităţi. Cea mai realistă şi adecvată imagine personală dintre toate ar fi să ne concepem drept „imagine făcută după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. „Nu se poate ca având credinţa, profundă şi sinceră, cu toată convingerea, că sunteţi imaginea lui Dumnezeu, să nu primiţi o nouă sursă de încredere şi putere”, spunea Dr. Frank G. Slaughter.
Toate aceste idei vă vor ajuta să obţineţi mai multă viaţă de la Viaţă.

Carti citite in 2008: Cum sa vorbim in public

... de Dale Carnegie

Pentru a avea curaj când aveţi de înfruntat un public, purtaţi-vă ca şi cum aţi avea deja acest curaj.

Apreciaţi-vă la adevărata valoare, priviţi-vă publicul în ochi şi începeţi să vorbiţi încrezători de parcă toată lumea aceea v-ar datora bani. Imaginaţi-vă că aşa ar fi. Imaginaţi-vă că s-au adunat acolo ca să vă implore să-i mai păsuiţi. Efectul psihologic va fi unul pozitiv.

Discursul care nu dă niciodată greş presupune experienţă şi reflecţie.
Să pregăteşti un discurs înseamnă să transmiţi propriile gânduri, idei şi nevoi.

Notaţi ideile cărora le-aţi dat viaţă fără nici un sprijin. Ele sunt mai preţioase decât rubinele şi diamantele şi aurul cel mai fin.

Continuaţi să notaţi toate ideile care vă trec prin minte, meditând profund la ele. Nu trebuie să vă grăbiţi în aceste momente. Este una dintre cele mai importante tranzacţii mentale de care veţi avea parte. Este metoda prin care mintea devine cu adevărat productivă.

Dacă vă opriţi la aspectele tehnice ale unui subiect, ele pot deveni cu uşurinţă neinteresante pentru ceilalţi. În schimb, când este vorba despre oameni şi personalităţi – cu greu puteţi da greş. Discursul nu trebuie să fie o predică abstractă. Ar fi plictisitor. Trebuie să cuprindă cât mai multe exemple şi afirmaţii generale. Gândiţi-vă la cazuri concrete pe care le-aţi întâlnit şi la adevărurile fundamentale pe care consideraţi că aceste întâmplări le ilustrează. Ele vor da strălucire discursului.

Când vă pregătiţi discursul, analizaţi-vă publicul. Gândiţi-vă la ce-şi doreşte acesta. Uneori, asta înseamnă că efectul discursului este sigur.
Adunaţi 100 de gânduri şi renunţaţi la 90 dintre ele. Adunaţi mult mai mult material, mult mai multe informaţii decât aţi putea folosi. Faceţi asta pentru a avea mai multă încredere în voi, pentru a vă simţi stăpâni pe situaţie, pentru efectul spiritual şi sufletesc, dar şi pentru forma discursului.

Un bun orator duce fiecare idee la capăt. O termină şi nu se întoarce niciodată înapoi. Pentru asta vă suntem foarte recunoscători, domnule Orator. Căci ce poate fi mai confuz şi mai ineficient decât un vorbitor care sare de la una la alta şi revine la ce a spus înainte, bâjbâind ca un liliac în amurg?!

Statisticizare = tehnica folosirii statisticilor integrate în discurs, sub formă de comparaţii;
Demonstrarea unor afirmaţii deosebite şi cu grad scăzut de veridicitate dă rezultate bune.

Există patru lucruri pe care cu toţii le facem în mod inconştient într-o conversaţie. De patru lucruri trebuie să ţinem cont şi într-un discurs:
1. Subliniaţi cuvintele importante din frază şi acordaţi mai puţină atenţie celor nesemnificative.
2. Variaţi tonul vocii.
3. Modificaţi ritmul vorbirii, trecând rapid peste informaţiile lipsite de importanţă, acordând mai multă atenţie celor pe care doriţi să le subliniaţi.
4. Faceţi pauză înainte şi după ideile importante.

Dacă doriţi să vă folosiţi personalitatea la maxim, mergeţi întotdeauna odihnit în faţa publicului. Un vorbitor obosit nu reuşeşte să atragă, să fascineze. Nu faceţi greşeala obişnuită de a lăsa pregătirea şi planificarea discursului pe ultimul moment şi de a lucra într-un ritm nebun, încercând să recuperaţi timpul pierdut. Dacă veţi proceda aşa, veţi obosi fizic şi mintal, vă veţi pierde vitalitatea. Dacă, de exemplu, trebuie să ţineţi un discurs important în faţa unei comisii la ora patru după-amiază, luaţi un prânz uşor şi, dacă se poate, odihniţi-vă puţin. Odihna – asta e ceea ce vă trebuie din punct de vedere fizic şi mintal.

În jurul unui vorbitor se adună sute de gură-cască, în vreme ce altul are doar câţiva ascultători. De ce? Din cauza subiectului? Nu. Cel mai adesea, atracţia este vorbitorul însuşi. Cel care este mai interesat, este mai interesant. Vorbeşte mai cu viaţă şi cu pasiune. El radiază vitalitate şi însufleţire; aceştia sunt cei care trezesc întotdeauna atenţia.

Ce impresie produc hainele: marea majoritate a oratorilor au declarat că, atunci când erau bine îmbrăcaţi, puşi la patru ace şi foarte curaţi, faptul că ştiau asta le dădea senzaţia greu de explicat că aveau încredere în ei. Aveau o părere mai bună despre ei înşişi. Au declarat că atunci când arătau ca nişte persoane sigure pe sine li se părea mai simplu să se gândească la succes şi să-l obţină. Publicul îşi pierde respectul faţă de persoana care susţine un discurs atâta timp cât ea însăşi nu se respectă suficient. Se gândesc oare că mintea le este la fel de dezordonată ca părul sau ca pantofii nelustruiţi ori ca geanta diformă?

Sugestii pentru susţinerea unui discurs de succes:
1) Nu ţineţi discursuri când sunteţi obosit. Odihniţi-vă, reveniţi-vă, adunaţi-vă o rezervă de energie.
2) Mâncaţi frugal înainte de a ţine o conferinţă.
3) Nu vă blocaţi energia. Ea creează atracţie.
4) Îmbrăcaţi-vă îngrijit.
5) Zâmbiţi! Veniţi în faţa publicului ca şi cum v-aţi bucura că vă aflaţi acolo. Buna dispoziţie este contagioasă.
6) Dacă nu este vorba de o mulţime foarte mare sau dacă nu există alt motiv precis, o necesitate absolută, vorbitorul nu trebuie să stea pe scenă. Coborâţi la acelaşi nivel cu ceilalţi. Staţi aproape de ei. Lăsaţi protocolul. Stabiliţi o legătură mai intimă. Discursul trebuie să se transforme într-o conversaţie.
7) Aerul trebuie să fie curat.
8) Lumina trebuie să cadă pe chipul celui care vorbeşte. Lumea vrea să vă vadă. Schimbările subtile trebuie să vi se citească pe chip, pentru că ele sunt parte integrantă a discursului. Uneori, acestea sunt mai importante decât cuvintele.
9) Nu vă ascundeţi în spatele mesei. Oamenii vor să vă vadă.
10) Publicul nu rezistă ispitei de a se uita după ceva care se mişcă. Eliminaţi toate sursele de distragere a atenţiei publicului de la discursul dumneavoastră.

Introducerea unui discurs nu trebuie să înceapă în nici un caz cu un banc, dar nici să fie greoaie şi excesiv de solemnă. Binedispuneţi puţin publicul, dacă puteţi, făcând referire la situaţia dată, eventual la un alt vorbitor. Puteţi observa o inadvertenţă. Exageraţi-o. Acest gen de umor este de 40 de ori mai eficient decât un banc răsuflat cu mama soacră sau cu capra. Pentru a destinde atmosfera, cel mai simplu este să spuneţi o glumă despre voi înşivă. Descrieţi-vă într-o situaţie penibilă. Aceasta este însăşi esenţa umorului. O altă tehnică eficientă este enumerarea inadvertenţelor sau a calităţilor cuiva. Dacă aveţi umor şi în acelaşi timp faceţi şi complimente publicului, veţi avea mult mai multe şanse de succes. NU ÎNCEPEŢI CU SCUZE !!!

Introducerea trebuie să fie scurtă, să fie trasată doar printr-o frază sau două. Uneori poate lipsi cu desăvârşire. Intraţi direct în subiect folosind cât mai puţine cuvinte. Nimeni nu va avea obiecţii.

Umorul trebuie să fie glazura tortului, şi nu tortul în sine. Nu spuneţi glume nepotrivite!

Un vorbitor poate câştiga imediat atenţia publicului prin:
a) stârnirea curiozităţii;
b) relatarea unei poveşti de interes general;
c) începeţi printr-un exemplu tipic;
d) folosirea unui obiect;
e) puneţi o întrebare;
f) rostiţi un citat celebru;
g) arătaţi cum subiectul propus afectează în mod direct interesele vitale ale publicului;
h) începeţi prin a povesti întâmplări şocante;

Introducerea nu trebuie să fie prea protocolară. Nu o încorsetaţi. Trebuie să pară liberă, întâmplătoare, inevitabilă. Acest lucru se poate obţine referindu-vă la o întâmplare sau la un loc familiar pentru cei din public.

Încheierea unui discurs – greşeli: cei care termină „Cam asta este tot ce am vrut să vă spun despre acest subiect, aşa încât am mă opresc.” Aceasta nu este o încheiere. Este o greşeală. Miroase a amatorism. E aproape de neiertat. Dacă numai atâta aţi avut de spus, de ce nu încheiaţi frumos, rotund, de ce nu vă opriţi atunci, fără a mai spune că trebuie să vă opriţi? Procedaţi astfel şi lăsaţi publicul să judece dacă asta este tot ce aţi avut de spus. Finalul trebuie să fie plănuit. Încercaţi să transmiteţi un sentiment prin intermediul încheierii.
Încheierea este categoric cel mai important element strategic al unui discurs. Ceea ce se spune în încheiere este reţinut pe o perioadă mai lungă.
Faceţi o încheiere frumoasă, rotunjiţi discursul, nu lăsaţi colţuri tăioase sau abrupte.

Şapte modalităţi de a încheia un discurs:
1. Rezumaţi, restrângeţi, subliniaţi pe scurt principalele puncte pe care le-aţi evidenţiat.
2. Îndemnaţi la acţiune.
3. Faceţi publicului un compliment sincer.
4. Stârniţi măcar odată râsul.
5. Citaţi un vers deosebit.
6. Folosiţi un citat din Biblie.
7. Construiţi un punct culminant.

Ne interesează informaţiile ieşite din comun despre lucrurile obişnuite.

Cel care îi face pe alţii să vorbească despre ei înşişi, despre lucrurile care îi interesează şi care ştie să-i asculte atent va fi considerat priceput în arta conversaţiei, chiar dacă nu vorbeşte prea mult.

Bârfa pură, poveştile adevărate vor trezi şi vor menţine aproape întotdeauna atenţia publicului. Vorbitorul trebuie să sublinieze câteva idei, pe care să le exemplifice cu cazuri de interes general uman.

Vorbiţi la subiect. Daţi claritate afirmaţiilor, prin exemple concludente şi neobişnuite, astfel veţi impresiona şi veţi trezi interesul.

Presăraţi-vă discursul cu expresii care creează imagini, prin cuvinte ce pun în mişcare faptele chiar în faţa ochilor voştri.

Interesul manifestat de vorbitor este contagios. Publicul se va molipsi cu siguranţă dacă vorbitorul este suficient de convins de ceea ce spune.

Carti citite in 2008: De la lectura la bani

... de Burke Hedges

10 Principii nemuritoare ale succesului:
1. De azi încep o viaţă nouă.
2. Voi întâmpina această zi cu inima plină de iubire.
3. Voi persevera până când voi reuşi.
4. Eu sunt cel mai mare miracol al naturii.
5. Voi trăi această zi ca şi cum ar fi ultima.
6. Astăzi voi fi stăpânul propriilor mele emoţii.
7. Voi râde lumii.
8. Astăzi îmi voi spori valoarea de o sută de ori.
9. Voi acţiona acum.
10. De azi înainte mă voi ruga dar strigătele mele de ajutor vor deveni strigăte după îndrumare.

„Deodată Era Informaţiei era la vârful degetelor mele. Astăzi folosesc Internetul ca principal instrument pentru documentare. De exemplu, dacă vreau să aflu cât costă un Mercedes, tastez cuvântul Mercedes pe bara corespunzătoare a unui motor de căutare şi… iată, într-un interval de secunde am la dispoziţie zeci de mii de site-uri, de la intermediari… la finanţare… la componentele la mâna a doua… la licitaţii. Cu ajutorul Internetului, nu trebuie să mă duc la bibliotecă să-mi fac documentarea – vine biblioteca la mine! Şi cel mai uimitor lucru este că Internetul este încă abia la început.”

„Adevărul este că dacă nu faceţi decât să cumpăraţi cărţi veţi deveni mai sărac. Lectura cărţilor este acea care vă va face mai bogat.”

„… nu am prea multă înţelegere pentru oamenii care spun că nu au timp să citească pentru a se dezvolta. E o prostie. Au timp! Pur şi simplu, aleg să-şi folosească timpul pentru ceva ce preţuiesc mai mult decât lectura. Aşa cum am mai spus, micul avantaj poate aduce beneficii imense, dar NUMAI dacă punem la bătaie timpul minim necesar şi disciplina de a citi în fiecare zi.”

„Cititul îţi oferă un avantaj pentru a deveni mai bogat în relaţii… în fericire… în mulţumire de sine… împliniri… satisfacţie în carieră… şi aşa mai departe.”

„Autorii cărţii Time for Life rezumă situaţia astfel: <>. Devotament, imaginaţie, reflecţie şi disciplină – hmmm, mi se pare că exact asta facem atunci când citim.”

„… a te îmbogăţi înseamnă mai mult decât să-ţi măreşti contul din bancă. Bogăţia în sensul deplin al cuvântului înseamnă să detectezi problemle şi să le rezolvi. A te îmbogăţi înseamnă a deveni o persoană mai bună.”

„Foloseşte-ţi timpul pentru a te îmbogăţi din scrierile altora, astfel încât să obţii cu uşurinţă ceea ce alţii au obţinut muncind din greu.” (Socrate)

„Reevaluarea vieţilor noastre prin regândirea valorilor personale este primul pas către dezvoltarea personală.”

„Lectura este marele egalizator.”

„Reţeaua mondială ne pune lumea la vârful degetelor pentru câţiva dolari pe lună. Şi este din ce în ce mai ieftin… mai rapid şi mai uşor de folosit, cu fiecare oră care trece. De necrezut!”

Principiile-cheie necesare succesului şi dezvoltării personale: perseverenţa, disciplina, integritatea, concentrarea, credinţa, devotamentul.