A fi fericit într-o lume cenuşie

Tot încercăm să trăim în acord cu alţii, în acord cu lumea din jurul nostru, ne tot frământăm în legătură cu destinul nostru, cu scopul nostru, cu propria noastră cale… Fiecare îşi trăieşte viaţa în propriul său stil, mai bine, mai rău, foarte rău, dar totuşi fiecare are un traseu pe care şi-l stabileşte, mai mult sau mai puţin conştient. Este suma unor decizii cea care ne trimite într-o direcţie sau în alta. Observ din ce în ce mai multă tristeţe, din ce în ce mai multe probleme care apasă pe umerii celor ce parcurg traseul întortocheat al vieţii. Mă întreb de ce este nevoie de atâtea frământări, de atâta complexitate pentru a ne atinge gradul acela dorit de fericire? Şi mai ales nu înţeleg cum e posibil ca lăsându-te constrâns de normele sociale să atingi mulţumirea de sine? Cum este posibil să ajungi vreodată să fii împăcat cu tine însuţi dacă trebuie permanent să te subordonezi regulilor impuse de alţii? Principalul laţ care se strânge în jurul libertăţii de exprimare a omului este regula: „Ori te supui, ori mori de foame”. Cam în orice societate omul este nevoit să se integreze în sistem, să facă destule compromisuri pentru a-şi asigura existenţa materială. Cei mai mulţi se limitează numai la ea.
Unii îşi găsesc relativ repede şi uşor calea, mai ales atunci când au o bază destul de solidă de la care pot porni, îşi clădesc mulţumirea şi bunăstarea (materială sau nu) pe acea bază şi totul este în regulă. Dar atunci când porneşti de la zero, din orice punct de vedere, nu mai este atât de simplu. Automat apare balanţa pierderilor şi a câştigurilor, te gândeşti cât ai de câştigat din orice faci, cât ai de pierdut pentru fiecare decizie pe care o iei. Gândim prea mult, socotim prea mult, asta când nu tranşăm simplu situaţia şi scoatem doar profitul, indiferent de consecinţe…
E şi problema informaţiilor, cunoaştem din ce în ce mai multe… Oamenii au visat să cunoască mai mult încă de când au fost inventaţi de evoluţia asta alambicată. Dar uite că acum, când deja cunoaştem o grămadă de chestii, imaginăm o grămadă de conspiraţii, scriem tone de tratate şi de analize adânci şi isteţe, ei bine, acum suntem mult mai îngrijoraţi şi mai stresaţi. Informaţia îţi dă putere, dar aduce cu sine şi consecinţe. Cunoşti şi eşti responsabil pentru ce cunoşti, informaţia te condiţionează. Cu cât ştii mai multe lucruri, cu atât porţi mai mult povara întregii lumi. Începi să te frămânţi pentru toate dezastrele şi nedreptăţile lumii ăsteia, de la eliberarea unui criminal în serie până la problema încălzirii globale. Oamenii s-au învăţat să se implice foarte mult în viaţa socială, să îşi dea cu părerea, să fie judecători şi juraţi, iar asta îi ţine ocupaţi. Nu mai au timp să conştientizeze faptul că aveau un scop pe care şi-au propus să îl îndeplinească, că aveau nişte vise care le înfrumuseţau viaţa. Nu, numai mâzgă existenţială, numai materialism sec şi idealuri egoiste…
Ar trebui să privim mai des în interiorul nostru şi să mai lăsăm deoparte idealurile egoiste care ne fac să devenim nişte simple maşinării… Şi dacă nu ţi-am dat deloc de gândit, las-o baltă… Cică nu ăsta era scopul…

Prieten mai bun decât un câine nu vei avea

O imagine care ilustrează - de 1000 de ori mai bine decât aş putea exprima eu - de ce consider eu că prieten mai bun decât un câine, omul nu poate avea...

Carti citite in 2008: Povestea târfelor mele triste

... de Gabriel Garcia Marquez

„«Nimeni să nu se amăgească la gândul că va dura ce şi doreşte mai mult decât tot ce a fost.»”

„A fost ceva nou pentru mine. Nu cunoşteam vicleşugurile seducţiei şi veşnic îmi alesesem la întâmplare iubitele de o noapte, mai curând luându-mă după preţ decât după farmecele lor, şi făcusem dragoste fără dragoste, pe jumătate îmbrăcaţi, de cele mai multe ori, şi întotdeauna pe întuneric, pentru a ne închipui că suntem mai buni. În noaptea aceea am descoperit plăcerea de necrezut de a contempla trupul unei femei adormite fără îmboldirea dorinţei sau opreliştile pudorii.”

„Casa, ca orice bordel în zori, era tot ce poate fi mai aproape de paradis.”

„Solemn, de parcă tocmai ar fi descoperit acest adevăr, mi-a spus: Lumea înaintează. Da, i-am răspuns, înaintează, dar învârtindu-se în jurul soarelui.”

„Astăzi ştiu că nu a fost o nălucire, ci încă un miracol al primei iubiri din viaţa mea aflate abia la nouăzeci de ani.”

„Şi încheie pe un ton serios, din tot sufletul: Să nu mori fără să vezi cât de minunat e să ţi-o tragi din dragoste.”

Carti citite in 2008: Secretul

... de Ken Blanchard, Mark Miller

Scrutează viitorul. – Lărgeşte cooperarea şi dezvoltă oamenii. – Urmăreşte creaţia permanentă. – Judecă valoarea. – Întruchipează valorile.

Majoritatea oamenilor sunt atât de preocupaţi de ceea ce vor să spună ei mai departe, Încât nici nu aud ce spui.

Întrebarea-cheie pe care trebuie să ţi-o pui permanent este: „Sunt un lider care îi slujeşte pe ceilalţi sau doar pe sine?”

Dacă valorile sunt comunicate public, pot fi repetate, recunoscute şi întărite prin rezultate pozitive.

Cu fiecare pereche de mâini pe care o angajezi, primeşti şi un creier gratis.

Singurul mod de a folosi aceste creiere pe care le primim gratis este să incluzi oamenii în cauza comună şi în efortul de grup. Şi când ai primit creierul, poţi să primeşti adesea şi sufletul. Şi atunci ai obţinut într-adevăr ceva important !

A-ţi ajuta oamenii să îşi valorifice punctele forte este unul dintre rolurile care aduc cea mai mare satisfacţie unui lider.

„Oamenii nu îţi dau mâna până nu îţi văd sufletul.” John Maxwell.

Carti citite in 2008: FISH! Traieste-ti piata!

... de S. Lundin, H. Paul, J. Christensen

Întotdeauna poţi să alegi cum să munceşti, chiar şi atunci când nu îţi poţi alege munca propriu-zisă. Putem să ne alegem atitudinea faţă de muncă.

Alegeţi stilul de abordare al muncii de zi cu zi. Această alegere determină felul în care vă purtaţi la muncă. De vreme ce tot vă aflaţi aici, de ce n-aţi alege să fiţi celebri, în loc să fiţi oarecare? Mi se pare cât se poate de simplu.

Poţi observa multe lucruri doar privind cu atenţie.

Aici se fac afaceri serioase, profitabile. Din ele ne sunt plătite salariile şi noi ne luăm munca foarte în serios, dar am constatat că putem fi serioşi şi să ne distrăm în acelaşi timp. Relaxează-te. Lasă lucrurile să meargă de la sine. Ceea ce mulţi dintre clienţii noştri consideră o distracţie pe cinste nu reprezintă decât câteva momente plăcute petrecute de nişte adulţi-copii, care însă sunt trataţi cu respect.

Cu toţii încercăm să ne creăm amintiri remarcabile. Şi ni le creăm de fiecare dată când ajutăm pe cineva să aibă o zi bună. Modul jucăuş în care muncim ne permite să ne implicăm şi clienţii. Acesta este cuvântul-cheie: implicarea. Încercăm să nu ne izolăm de clienţi, ci să găsim căi de a-i implica, cu respect, în distracţia noastră. Cu respect, deci. Când reuşim, le facem o zi bună.

Carti citite in 2008: Clasici ai literaturii motivationale

Indiferent dacă munciţi într-o fermă, într-o fabrică sau după tejghea într-un magazin, dacă aveţi în grijă întreţinerea unei case, oricare v-ar fi ocupaţia în viaţă, amintiţi-vă că adevărata măreţie şi răsplata pe care aceasta o aduce cu sine sunt rezultatele nepreţuite ale satisfacerii autentice a necesităţilor oamenilor. Iar oportunităţile de a satisface aceste nevoi, acele „hectare de diamante”, se află chiar în grădina dumneavoastră. (R. H. Conwell)

În economia divină a Universului, Rezervorul de Putere ne dezvăluie treptat şi constant forţele proprii, pentru a face faţă fiecărei noi nevoi. Şi indiferent care ne este drumul în viaţă, care ne sunt nevoile, trebuie să ştim că avem în noi forţe şi posibilităţi infinite, nefolosite; că, dacă avem încredere în noi şi facem tot ce ne stă în putere, Îngerul Rezervorului de Putere va merge alături de noi şi va despica chiar şi apele încercărilor şi ale suferinţelor noastre ca să putem înainta în siguranţă. (W. G. Jordan)

Suflete zdruncinate de furtuni, oriunde v-aţi afla, indiferent în ce condiţii aţi trăi, aflaţi aceasta: în oceanul vieţii, insulele Binecuvântării zâmbesc, iar ţărmul însorit al idealului vostru vă aşteaptă. Ţineţi mâna cu hotărâre pe cârma gândurilor. În corabia sufletului vostru se odihneşte Stăpânul conducător; El doarme numai. Treziţi-l. Stăpânirea de sine înseamnă putere. Gândirea dreaptă înseamnă capacitatea de a conduce. Calmul înseamnă putere. Spuneţi-vă în sufletul vostru: „Pace, rămâi !” (J. Allen)

Carti citite in 2008: Cheia Succesului

... de Peter Colwell

Cinci moduri de a găsi un echilibru sănătos în ţelurile tale:
- spune „Nu” mai des decât spui „Da”;
- simplifică-ţi programul;
- meditează la ce îi lipseşte vieţii tale;
- cere o „A Treia Opinie”;
- dă-te jos de pe „scară” şi urmează-ţi adevăratele pasiuni;

Patru moduri de a-ţi îmbunătăţi autoimaginea:
1) Înconjură-te de oameni optimişti, care să te încurajeze.
2) Fă afirmaţii zilnice. În fiecare zi să afirmi şi să reafirmi pentru subconştientul tău faptul că eşti o fiinţă plină de merite, care are multe de oferit lumii, că eşti unic şi că poţi face sau deveni orice îţi pui în minte, indiferent de obstacole. Subconştientul tău va crede orice îi spui dacă eşti suficient de convingător. Cea mai simplă cale pentru aceasta este repetiţia şi sublinierea.
3) Concentrează-te pe ceea ce „ai”. Pentru a-ţi construi o autoimagine pozitivă, concentrează-te pe ceea ce ai: prietenii, parteneriate, legături de familie, talente şi daruri unice care aduc bucurie vieţii tale. În acest fel, îţi va fi mult mai uşor să-ţi revii când te simţi deprimat şi vei avea mai multă compasiune pentru cei mai puţin norocoşi decât tine.
4) Îndrăgosteşte-te de tine!

Patru avantaje practice ale integrităţii:
1) Vei câştiga respectul şi încrederea celorlalţi.
2) Vei primi ceea ce oferi.
3) Vei putea trăi împăcat cu tine însuţi. Esenţială pentru formarea şi împlinirea individuală este o autoevaluare sinceră. E nevoie de curaj ca să te priveşti drept în ochi şi să conştientizezi adevăratele tale sentimente şi motivaţii. Doar când suntem sinceri cu noi înşine putem dobândi adevărata pace sufletească.
4) Ai mai multe şanse să îţi urmezi propria cale. S-ar putea să descoperi că trăieşti conform cu ceea ce alţii aşteaptă ca tu să faci în viaţă. Nu face asta ! Fii cel care iese din rând. Găseşte-ţi propriul drum şi urmează-l ! E nevoie de curaj să mergi împotriva curentului aşteptărilor altora, dar o poţi face ! Când mergi pe drumul tău, trăieşti bucuria de a face propriile greşeli, de a trage propriile învăţăminte şi de a obţine propriul succes.

Cariera şi relaţiile pe care le avem determină în mod direct calitatea vieţii noastre. Ceea ce facem pe tot parcursul zilei şi oamenii cu care interacţionăm constituie alegeri personale. Alege cu atenţie şi vei descoperi marea bucurie de a-ţi trăi viaţa.

Creează-ţi o reputaţie la nivelul căreia să te ridici ! Odată ce ţi-ai fixat nişte ţeluri incitante şi provocatoare, trebuie să începi să le povesteşti oamenilor despre ele. Când îţi vei declara în mod oficial ţelurile în faţa celor din jur şi te angajezi să le îndeplineşti, condiţiile şi circumstanţele vor începe să lucreze în favoarea ta.

Stăruinţa este cel mai important element al unei vieţi de succes. Inteligenţa, bogăţia şi talentul ajută; dar ceea ce contează cel mai mult pe termen lung este dorinţa arzătoare de progres continuu. Virgiliu spunea că „succesul ţine cu cei îndrăzneţi”.

Cinci modalităţi de a lăsa faptele să vorbească:
1) Foloseşte resursele de care dispui ! Theodore Roosevelt a spus cândva: „Fă ceea ce poţi cu ceea ce ai, acolo unde te afli”.
2) Foloseşte-ţi puterea minţii !
3) Ia iniţiativa !
4) Găseşte remediul pentru cele mai frecvente pretexte !
5) Aruncă-te în arena vieţii ! Robert F. Kennedy a spus cândva: „Doar cei care au curajul să reteze la scară mare pot reuşi la scară mare”.

Cu toţii avem câţiva de „ce-ar fi fost dacă” ascunşi bine în debara. De cele mai multe ori, lăsăm să se aştearnă praful peste visele noastre nepuse în practică. Atunci când facem acest lucru, permitem ca o parte din noi înşine să moară încetul cu încetul. Eu te încurajez să cauţi bine în debara, să ştergi praful de pe visele tale şi să le urmezi cu dăruire !

A asculta poate fi cu uşurinţă cea mai avantajoasă formă de comunicare. Marii conducători ascultă cererile oamenilor. Cei care au succes în vânzări şi marketing ascultă de nevoile clienţilor, nu doar de propria dorinţă de a face bani şi de a-şi creşte profiturile.
Adevăraţii conducători au calităţi deosebite, ce îi diferenţiază de cei pe care îi conduc. Conducătorii sunt capabili să articuleze o viziune, un ţel, o misiune. Mai mult, ei sunt apţi să se mobilizeze şi să-i mobilizeze pe ceilalţi pentru a acţiona şi a duce lucrurile la bun sfârşit.

Nu ştii niciodată când apare şansa ta de a străluci ! S-ar putea să fie foarte aproape. Poate că ţi se va revela atunci când te afli în drum spre biserică sau spre o întrunire. Fii pregătit emoţional şi dezvoltă abilităţile de comunicare şi de conducere; vei fi astfel capabil să beneficiezi de avantajele acelor oportunităţi „ascunse” care vin tiptil şi te iau prin surprindere !

Niciodată să nu pierzi din vedere lecţiile pe care le-ai învăţat din eşecurile trecute. Totul se întâmplă dintr-un motiv: pentru a ne învăţa ceva despre noi înşine. Poţi folosi ceea ce înveţi ca să te pregăteşti pentru toate lecţiile noi pe care le vei mai avea de învăţat pe viitor.

Somnul este un obicei. Unii dintre noi avem obiceiuri bune: mergem la culcare devreme şi ne trezim devreme, plini de energie. Cei mai mulţi dintre noi însă cădem victime privării de somn: pierdem odihnă valoroasă lucrând peste program, până la epuizare. Aşadar, dacă vrei să dai un randament maxim în munca ta, ţine minte să le faci o favoare trupului şi minţii tale, dormind suficient în fiecare noapte.

Înainte să poţi face un progres semnificativ către viziunea ta, trebuie să îndepărtezi barierele care îţi stau în cale. Una câte una, trebuie să dobori şi să elimini obstacolele mintale şi emoţionale ce îţi blochează sau înceţoşează imaginea viitorului.

Probabil că şi tu ţi-ai ascultat propriile voci contradictorii. Dacă nu ai făcut-o până acum, la un moment dat o vei face. Când se va întâmpla acest lucru, ascultă de „vocea speranţei”, cea care te inspiră dinăuntru. Depăşeşte-ţi „criticul interior”, hrănindu-ţi continuu mintea cu gânduri pozitive – prin afirmaţii scrise şi verbale zilnice.

Trebuie să înţelegi că propriile visuri sunt mai importante decât vederile limitate ale celor din jurul tău – cei care nu pot vedea dincolo de realitatea stării lor prezente şi care sunt incapabili să-şi modeleze o viziune a viitorului. Nu pune limite viselor tale !
Viaţa face întotdeauna loc oamenilor care îşi imprimă clar viziunea în minte şi acţionează pentru a o urma.

Dacă rezultatul nu îţi place, aruncă-l la coş şi încearcă altceva. Apoi reevaluează-ţi ţelurile. Nu este niciodată prea târziu să schimbi direcţia de mers.

Succesul pe care îl trăieşti este meritat şi reprezintă rezultatul dăruirii, viziunii, creativităţii, iniţiativei şi al dorinţei tale. Totuşi, rareori reuşeşte cineva să realizeze ceva măreţ fără ajutorul, susţinerea şi încurajarea altor oameni – „echipa care te susţine”.

În înfrângere, trebuie să te menţii la suprafaţă; în victorie, trebuie să te menţii cu picioarele pe pământ.

Nu contează cât de bătrân sau de tânăr eşti, continuă să-ţi forţezi limitele în noi direcţii, explorează noi căi şi extinde-ţi zona de confort. Doar atunci vei ajunge să-ţi dai seama de oportunităţile ce se ivesc mereu în viaţa ta !

Carti citite in 2008: Psihocibernetica

... de Maxwell Maltz

Despre gândirea pozitivă
„Gândirea pozitivă” funcţionează într-adevăr atunci când corespunde imaginii personale a individului. Ea practic nu poate „funcţiona” atunci când nu corespunde imaginii personale – până ce imaginea personală în sine nu a fost schimbată.

A fi de succes
Nimeni n-ar trebui să încerce să fie „un succes”, ci „de succes”. Încercarea de a fi „un succes”, adică dobândirea unui prestigiu înseamnă nevroze, frustrări şi nefericire. Încercarea de a fi „de succes” înseamnă nu numai o reuşită materială, ci şi satisfacţie, împlinire şi fericire.

Imaginea personală
Imaginea personală este părerea noastră despre „ce fel de persoană sunt”. Ea a fost creată din propriile noastre convingeri despre noi înşine.
Toate acţiunile dvs., sentimentele şi comportamentul – chiar şi capacităţile dvs. – sunt întotdeauna în concordanţă cu imaginea personală. Pe scurt, veţi acţiona „conform” persoanei pe care o concepeţi în ceea ce vă priveşte. Şi nu numai atât. Pur şi simplu nu puteţi acţiona altfel, în ciuda tuturor eforturilor conştiente şi a voinţei.
„Gândirea pozitivă” nu poate fi folosită în mod eficient ca un petic sau o cârjă ale aceleiaşi imagini personale. De fapt, este practic imposibil să te gândeşti la o anumită situaţie atâta vreme cât ai o părere negativă despre tine. Numeroase experienţe au demonstrat că atunci când părerea este schimbată, alte lucruri concordă cu noua părere de sine şi astfel totul este mai uşor de realizat fără stres.

Mecanismul creator
Trebuie să învăţaţi să aveţi încredere în mecanismul dumneavoastră creator. El îşi face treaba, aşa încât nu-l „blocaţi” devenind prea preocupat sau prea nerăbdător dacă va funcţiona sau nu sau încercând să-l forţaţi prea mult printr-un efort conştient. Trebuie să-l „lăsaţi” să funcţioneze şi nu să-l „faceţi” să funcţioneze. Această încredere este necesară pentru că mecanismul dumneavoastră creator operează sub nivelul conştientului şi nu aveţi cum să „ştiţi” de ce întâmplă privind de la suprafaţă. Mai mult, el operează în mod firesc spontan, conform nevoilor prezente. De aceea nu aveţi nici o garanţie anterioară. El funcţionează pe măsură ce acţionaţi şi când îi daţi o comandă pe care să o îndeplinească. Nu trebuie să aşteptaţi să acţioneze doar atunci când aveţi o dovadă, trebuie să o faceţi ca şi cum ea ar exista, pentru că va apărea. Sau, cum spunea Emerson: „Faceţi lucruri şi veţi avea puterea.”
Sistemul dumneavoastră nervos nu distinge diferenţa dintre o experienţă imaginată şi una „reală”. În ambele cazuri, el reacţionează automat la informaţia pe care i-o transmiteţi din creier. Sistemul dumneavoastră nervos reacţionează conform cu ceea ce „dumneavoastră” gândiţi sau vă imaginaţi că este adevărat.
Dacă ideile şi imaginile noastre mentale care ne privesc în mod direct sunt distorsionate şi nerealiste, atunci reacţia noastră la ceea ce ne înconjoară va fi de asemenea una inadecvată.

Eşecul
În interior, indiferent cum aţi fi şi cât de rataţi v-aţi socoti, există capacitatea şi puterea să faceţi ceea ce este necesar pentru a fi fericit şi a reuşi în viaţă. Chiar şi acum în dumneavoastră există puterea interioară de a face lucruri la care nici n-aţi visat niciodată. Această putere devine posibilă de îndată ce vă schimbaţi convingerile. De îndată ce puteţi, dehipnotizaţi-vă de idei de genul „nu pot”, „nu sunt în stare”, „nu merit” şi alte idei limitative.

Despre inferioritate
Nu cunoaşterea ne face propriu-zis inferiori şi nici nu ne dă un complex de inferioritate, aşa cum nu intervine asupra existenţei noastre. Toate acestea sunt însă produse de sentimentul de inferioritate.
Acest sentiment de inferioritate apare dintr-un singur motiv. Ne judecăm şi ne comparăm nu cu cei „asemenea nouă”, ci conform altor „norme”. Când facem asta, fără excepţie ieşim pe locul doi. Dar pentru că gândim şi credem şi ne asumăm că ar trebui să ne comparăm cu „normele” altora, ne simţim nefericiţi, de mâna a doua şi ajungem la concluzia că ceva nu e în regulă cu noi.

Nu există oameni obişnuiţi!
Abraham Lincoln spunea cândva: „Dumnezeu trebuie că i-a iubit foarte mult pe oamenii obişnuiţi şi de asta a făcut atât de mulţi.” Se înşela. Nu există „oameni obişnuiţi” – standard, de rând, tipare comune. Ar fi fost mai aproape de adevăr dacă ar fi spus: „Dumnezeu trebuie să-i fi iubit foarte mult pe oamenii neobişnuiţi şi de asta a făcut atât de mulţi.”

Despre fericire
Se pare că în gândirea noastră populară despre fericire adesea am pus carul înaintea boilor. „Fii bun”, spunem noi, „şi vei fi fericit”. „Voi fi fericit dacă voi reuşi în viaţă şi voi fi sănătos”, ne spunem noi. „Fii bun şi iubitor cu ceilalţi şi vei fi fericit”. Am fi mai aproape de adevăr dacă am spune: „Fii fericit şi te vei simţi mai bine, mai sănătos, vei reuşi în viaţă şi vei fi mai înţelegător cu ceilalţi”.
Fericirea nu este ceva care se câştigă sau este meritată. Fericirea nu este o chestiune morală, aşa cum nu este nici circulaţia sângelui; amândouă sunt necesare pentru a te simţi sănătos şi bine, fericirea este pur şi simplu „o stare de spirit în care gândim plăcut în majoritatea timpului”.
Fericirea este un obicei mintal, o abordare mentală şi dacă nu este dobândit acest obicei şi exersat în prezent, practic el nu este experimentat. NU poarte rămâne doar legată de rezolvarea problemelor exterioare. Când o problemă este rezolvată, o alta apare şi îi ia locul. Viaţa este o serie nesfârşită de probleme. Dacă vrei să fii fericit trebuie să fii fericit pur şi simplu – punct! Şi să nu fii fericit „pentru că”.

Despre iertare
„Pot ierta, dar nu pot uit”. Este doar un fel de a spune „nu voi ierta”. Aşa spunea Henry Ward Beecher. „Iertarea ar trebui să fie ca un bileţel pe care îl rupi în două şi îi dai foc ca să nu mai poată fi folosit împotriva nimănui, niciodată”.
Trebuie să pricepem un lucru atunci când practicăm iertarea: de fapt noi greşim atunci când urâm pe cineva pentru greşelile sale, sau îl condamnăm, sau îl clasificăm drept un anumit tip de persoană, confundând persoana cu respectivul său comportament; tot aşa este şi atunci când impunem mintal o datorie pe care celălalt trebuie să o „plătească” înainte ca noi să ne demonstrăm generozitatea sau acceptul afectiv.

„Încăperea fără tensiuni”
Sufletul şi sistemul dumneavoastră nervos au nevoie de o cameră de odihnă, de recuperare, de protecţie, aşa cum trupul are nevoie de o casă reală, pentru aceleaşi motive. Încăperea liniştită mentală oferă sistemului dumneavoastră nervos o mică vacanţă zilnică. În momentul în care vă luaţi un „concediu” mintal, lumea îndatoririlor de zi cu zi, a răspunderilor, a hotărârilor şi a tensiunilor dispare, „scăpaţi de ea”, retrăgându-vă mintal în „încăperea fără tensiuni”.
Nu uitaţi, sistemul dumneavoastră nervos nu distinge între experienţele reale şi cele viu imaginate.

Sentimentul învingătorului
„Sentimentul învingătorului” în sine nu este o cauă a acţionării în direcţia succesului, ci mai curând un semn sau un simptom că ne îndreptăm spre succes. Este mai degrabă ca un termometru care nu produce căldură în cameră, ci o măsoară. Putem folosi acest termometru cât se poate de practic. Nu uitaţi: când trăiţi sentimentul învingătorului, mecanismul interior este setat pentru succes.

Efectul Placebo
Ideea că placebo ar fi doar „o formă de autosugestie” nu explică de fapt nimic. Concluzia mult mai logică ar fi că, luând acest „medicament”, se trezeşte un orizont de aşteptare, creându-se o imagine a scopului care devine vindecarea, mecanismul creator funcţionând alături de propriul mecanism de vindecare al trupului pentru atingerea obiectivului.
Există cel puţin două căi de autosugestie în privinţa îmbătrânirii. Aşteptându-ne să „îmbătrânim” la o anumită vârstă, putem determina inconştient imaginea unui scop negativ, pe care urmează să îl îndeplinească mecanismul nostru creator. Aşteptându-ne să „îmbătrânim” şi temându-ne de consecinţe, fără să ne dăm seama chiar o şi facem. Începem să ne încetinim activităţile fizice şi mentale. Încetăm să practicăm orice activitate fizică serioasă şi începem să ne pierdem flexibilitatea încheieturilor. Lipsa exerciţiului fizic duce la contractarea capilarelor şi la dispariţia lor, iar cantitatea de sânge care circulă prin ţesuturile noastre este drastic redusă.

NU VĂ LIMITAŢI VIAŢA!
Eu cred că viaţa în sine se poate adapta. Ea nu este un scop în sine, ci mijlocul pentru a atinge un scop. Viaţa este unul dintre „mijloacele” pe care avem privilegiul să le folosim în diverse feluri pentru a atinge scopuri importante.
Eu cred că există O VIAŢĂ, o resursă, dar că această VIAŢĂ are multe modalităţi de exprimare şi se poate manifesta divers. Dacă vrem „Să obţinem mai multă viaţă de la viaţă” nu trebuie să ne limităm canalele prin care Viaţa poate ajunge la noi. Trebuie s-o acceptăm, fie că vine sub formă de ştiinţă, religie, psihologie sau orice altceva.
Un alt canal important îl reprezintă oamenii. Să nu le refuzăm ajutorul, fericirea şi bucuria pe care ne-o pot aduce sau pe care le-o putem aduce. Să nu fim prea orgolioşi refuzându-le sprijinul sau prea fără suflet nedându-le ajutor. Să nu spunem că e ceva „necurat” numai pentru că darul pe care îl primim s-ar putea să nu corespundă prejudecăţilor noastre şi ideilor referitoare la importanţa pe care ne-o acordăm.

Cea mai bună imagine personală de sine dintre toate
Să nu ne limităm acceptarea Vieţii prin sentimente de neîmplinire, de nerecunoaştere a propriei valori. Dumnezeu ne-a dat iertarea şi liniştea sufletească şi fericirea care derivă din acceptarea de sine. E ca şi cum am aduce o insultă Creatorului atunci când întoarcem spatele acestor daruri sau când spunem că omul – creaţia Sa este „necurată”, că nu are valoare, importanţă sau calităţi. Cea mai realistă şi adecvată imagine personală dintre toate ar fi să ne concepem drept „imagine făcută după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. „Nu se poate ca având credinţa, profundă şi sinceră, cu toată convingerea, că sunteţi imaginea lui Dumnezeu, să nu primiţi o nouă sursă de încredere şi putere”, spunea Dr. Frank G. Slaughter.
Toate aceste idei vă vor ajuta să obţineţi mai multă viaţă de la Viaţă.

Carti citite in 2008: Cum sa vorbim in public

... de Dale Carnegie

Pentru a avea curaj când aveţi de înfruntat un public, purtaţi-vă ca şi cum aţi avea deja acest curaj.

Apreciaţi-vă la adevărata valoare, priviţi-vă publicul în ochi şi începeţi să vorbiţi încrezători de parcă toată lumea aceea v-ar datora bani. Imaginaţi-vă că aşa ar fi. Imaginaţi-vă că s-au adunat acolo ca să vă implore să-i mai păsuiţi. Efectul psihologic va fi unul pozitiv.

Discursul care nu dă niciodată greş presupune experienţă şi reflecţie.
Să pregăteşti un discurs înseamnă să transmiţi propriile gânduri, idei şi nevoi.

Notaţi ideile cărora le-aţi dat viaţă fără nici un sprijin. Ele sunt mai preţioase decât rubinele şi diamantele şi aurul cel mai fin.

Continuaţi să notaţi toate ideile care vă trec prin minte, meditând profund la ele. Nu trebuie să vă grăbiţi în aceste momente. Este una dintre cele mai importante tranzacţii mentale de care veţi avea parte. Este metoda prin care mintea devine cu adevărat productivă.

Dacă vă opriţi la aspectele tehnice ale unui subiect, ele pot deveni cu uşurinţă neinteresante pentru ceilalţi. În schimb, când este vorba despre oameni şi personalităţi – cu greu puteţi da greş. Discursul nu trebuie să fie o predică abstractă. Ar fi plictisitor. Trebuie să cuprindă cât mai multe exemple şi afirmaţii generale. Gândiţi-vă la cazuri concrete pe care le-aţi întâlnit şi la adevărurile fundamentale pe care consideraţi că aceste întâmplări le ilustrează. Ele vor da strălucire discursului.

Când vă pregătiţi discursul, analizaţi-vă publicul. Gândiţi-vă la ce-şi doreşte acesta. Uneori, asta înseamnă că efectul discursului este sigur.
Adunaţi 100 de gânduri şi renunţaţi la 90 dintre ele. Adunaţi mult mai mult material, mult mai multe informaţii decât aţi putea folosi. Faceţi asta pentru a avea mai multă încredere în voi, pentru a vă simţi stăpâni pe situaţie, pentru efectul spiritual şi sufletesc, dar şi pentru forma discursului.

Un bun orator duce fiecare idee la capăt. O termină şi nu se întoarce niciodată înapoi. Pentru asta vă suntem foarte recunoscători, domnule Orator. Căci ce poate fi mai confuz şi mai ineficient decât un vorbitor care sare de la una la alta şi revine la ce a spus înainte, bâjbâind ca un liliac în amurg?!

Statisticizare = tehnica folosirii statisticilor integrate în discurs, sub formă de comparaţii;
Demonstrarea unor afirmaţii deosebite şi cu grad scăzut de veridicitate dă rezultate bune.

Există patru lucruri pe care cu toţii le facem în mod inconştient într-o conversaţie. De patru lucruri trebuie să ţinem cont şi într-un discurs:
1. Subliniaţi cuvintele importante din frază şi acordaţi mai puţină atenţie celor nesemnificative.
2. Variaţi tonul vocii.
3. Modificaţi ritmul vorbirii, trecând rapid peste informaţiile lipsite de importanţă, acordând mai multă atenţie celor pe care doriţi să le subliniaţi.
4. Faceţi pauză înainte şi după ideile importante.

Dacă doriţi să vă folosiţi personalitatea la maxim, mergeţi întotdeauna odihnit în faţa publicului. Un vorbitor obosit nu reuşeşte să atragă, să fascineze. Nu faceţi greşeala obişnuită de a lăsa pregătirea şi planificarea discursului pe ultimul moment şi de a lucra într-un ritm nebun, încercând să recuperaţi timpul pierdut. Dacă veţi proceda aşa, veţi obosi fizic şi mintal, vă veţi pierde vitalitatea. Dacă, de exemplu, trebuie să ţineţi un discurs important în faţa unei comisii la ora patru după-amiază, luaţi un prânz uşor şi, dacă se poate, odihniţi-vă puţin. Odihna – asta e ceea ce vă trebuie din punct de vedere fizic şi mintal.

În jurul unui vorbitor se adună sute de gură-cască, în vreme ce altul are doar câţiva ascultători. De ce? Din cauza subiectului? Nu. Cel mai adesea, atracţia este vorbitorul însuşi. Cel care este mai interesat, este mai interesant. Vorbeşte mai cu viaţă şi cu pasiune. El radiază vitalitate şi însufleţire; aceştia sunt cei care trezesc întotdeauna atenţia.

Ce impresie produc hainele: marea majoritate a oratorilor au declarat că, atunci când erau bine îmbrăcaţi, puşi la patru ace şi foarte curaţi, faptul că ştiau asta le dădea senzaţia greu de explicat că aveau încredere în ei. Aveau o părere mai bună despre ei înşişi. Au declarat că atunci când arătau ca nişte persoane sigure pe sine li se părea mai simplu să se gândească la succes şi să-l obţină. Publicul îşi pierde respectul faţă de persoana care susţine un discurs atâta timp cât ea însăşi nu se respectă suficient. Se gândesc oare că mintea le este la fel de dezordonată ca părul sau ca pantofii nelustruiţi ori ca geanta diformă?

Sugestii pentru susţinerea unui discurs de succes:
1) Nu ţineţi discursuri când sunteţi obosit. Odihniţi-vă, reveniţi-vă, adunaţi-vă o rezervă de energie.
2) Mâncaţi frugal înainte de a ţine o conferinţă.
3) Nu vă blocaţi energia. Ea creează atracţie.
4) Îmbrăcaţi-vă îngrijit.
5) Zâmbiţi! Veniţi în faţa publicului ca şi cum v-aţi bucura că vă aflaţi acolo. Buna dispoziţie este contagioasă.
6) Dacă nu este vorba de o mulţime foarte mare sau dacă nu există alt motiv precis, o necesitate absolută, vorbitorul nu trebuie să stea pe scenă. Coborâţi la acelaşi nivel cu ceilalţi. Staţi aproape de ei. Lăsaţi protocolul. Stabiliţi o legătură mai intimă. Discursul trebuie să se transforme într-o conversaţie.
7) Aerul trebuie să fie curat.
8) Lumina trebuie să cadă pe chipul celui care vorbeşte. Lumea vrea să vă vadă. Schimbările subtile trebuie să vi se citească pe chip, pentru că ele sunt parte integrantă a discursului. Uneori, acestea sunt mai importante decât cuvintele.
9) Nu vă ascundeţi în spatele mesei. Oamenii vor să vă vadă.
10) Publicul nu rezistă ispitei de a se uita după ceva care se mişcă. Eliminaţi toate sursele de distragere a atenţiei publicului de la discursul dumneavoastră.

Introducerea unui discurs nu trebuie să înceapă în nici un caz cu un banc, dar nici să fie greoaie şi excesiv de solemnă. Binedispuneţi puţin publicul, dacă puteţi, făcând referire la situaţia dată, eventual la un alt vorbitor. Puteţi observa o inadvertenţă. Exageraţi-o. Acest gen de umor este de 40 de ori mai eficient decât un banc răsuflat cu mama soacră sau cu capra. Pentru a destinde atmosfera, cel mai simplu este să spuneţi o glumă despre voi înşivă. Descrieţi-vă într-o situaţie penibilă. Aceasta este însăşi esenţa umorului. O altă tehnică eficientă este enumerarea inadvertenţelor sau a calităţilor cuiva. Dacă aveţi umor şi în acelaşi timp faceţi şi complimente publicului, veţi avea mult mai multe şanse de succes. NU ÎNCEPEŢI CU SCUZE !!!

Introducerea trebuie să fie scurtă, să fie trasată doar printr-o frază sau două. Uneori poate lipsi cu desăvârşire. Intraţi direct în subiect folosind cât mai puţine cuvinte. Nimeni nu va avea obiecţii.

Umorul trebuie să fie glazura tortului, şi nu tortul în sine. Nu spuneţi glume nepotrivite!

Un vorbitor poate câştiga imediat atenţia publicului prin:
a) stârnirea curiozităţii;
b) relatarea unei poveşti de interes general;
c) începeţi printr-un exemplu tipic;
d) folosirea unui obiect;
e) puneţi o întrebare;
f) rostiţi un citat celebru;
g) arătaţi cum subiectul propus afectează în mod direct interesele vitale ale publicului;
h) începeţi prin a povesti întâmplări şocante;

Introducerea nu trebuie să fie prea protocolară. Nu o încorsetaţi. Trebuie să pară liberă, întâmplătoare, inevitabilă. Acest lucru se poate obţine referindu-vă la o întâmplare sau la un loc familiar pentru cei din public.

Încheierea unui discurs – greşeli: cei care termină „Cam asta este tot ce am vrut să vă spun despre acest subiect, aşa încât am mă opresc.” Aceasta nu este o încheiere. Este o greşeală. Miroase a amatorism. E aproape de neiertat. Dacă numai atâta aţi avut de spus, de ce nu încheiaţi frumos, rotund, de ce nu vă opriţi atunci, fără a mai spune că trebuie să vă opriţi? Procedaţi astfel şi lăsaţi publicul să judece dacă asta este tot ce aţi avut de spus. Finalul trebuie să fie plănuit. Încercaţi să transmiteţi un sentiment prin intermediul încheierii.
Încheierea este categoric cel mai important element strategic al unui discurs. Ceea ce se spune în încheiere este reţinut pe o perioadă mai lungă.
Faceţi o încheiere frumoasă, rotunjiţi discursul, nu lăsaţi colţuri tăioase sau abrupte.

Şapte modalităţi de a încheia un discurs:
1. Rezumaţi, restrângeţi, subliniaţi pe scurt principalele puncte pe care le-aţi evidenţiat.
2. Îndemnaţi la acţiune.
3. Faceţi publicului un compliment sincer.
4. Stârniţi măcar odată râsul.
5. Citaţi un vers deosebit.
6. Folosiţi un citat din Biblie.
7. Construiţi un punct culminant.

Ne interesează informaţiile ieşite din comun despre lucrurile obişnuite.

Cel care îi face pe alţii să vorbească despre ei înşişi, despre lucrurile care îi interesează şi care ştie să-i asculte atent va fi considerat priceput în arta conversaţiei, chiar dacă nu vorbeşte prea mult.

Bârfa pură, poveştile adevărate vor trezi şi vor menţine aproape întotdeauna atenţia publicului. Vorbitorul trebuie să sublinieze câteva idei, pe care să le exemplifice cu cazuri de interes general uman.

Vorbiţi la subiect. Daţi claritate afirmaţiilor, prin exemple concludente şi neobişnuite, astfel veţi impresiona şi veţi trezi interesul.

Presăraţi-vă discursul cu expresii care creează imagini, prin cuvinte ce pun în mişcare faptele chiar în faţa ochilor voştri.

Interesul manifestat de vorbitor este contagios. Publicul se va molipsi cu siguranţă dacă vorbitorul este suficient de convins de ceea ce spune.

Carti citite in 2008: De la lectura la bani

... de Burke Hedges

10 Principii nemuritoare ale succesului:
1. De azi încep o viaţă nouă.
2. Voi întâmpina această zi cu inima plină de iubire.
3. Voi persevera până când voi reuşi.
4. Eu sunt cel mai mare miracol al naturii.
5. Voi trăi această zi ca şi cum ar fi ultima.
6. Astăzi voi fi stăpânul propriilor mele emoţii.
7. Voi râde lumii.
8. Astăzi îmi voi spori valoarea de o sută de ori.
9. Voi acţiona acum.
10. De azi înainte mă voi ruga dar strigătele mele de ajutor vor deveni strigăte după îndrumare.

„Deodată Era Informaţiei era la vârful degetelor mele. Astăzi folosesc Internetul ca principal instrument pentru documentare. De exemplu, dacă vreau să aflu cât costă un Mercedes, tastez cuvântul Mercedes pe bara corespunzătoare a unui motor de căutare şi… iată, într-un interval de secunde am la dispoziţie zeci de mii de site-uri, de la intermediari… la finanţare… la componentele la mâna a doua… la licitaţii. Cu ajutorul Internetului, nu trebuie să mă duc la bibliotecă să-mi fac documentarea – vine biblioteca la mine! Şi cel mai uimitor lucru este că Internetul este încă abia la început.”

„Adevărul este că dacă nu faceţi decât să cumpăraţi cărţi veţi deveni mai sărac. Lectura cărţilor este acea care vă va face mai bogat.”

„… nu am prea multă înţelegere pentru oamenii care spun că nu au timp să citească pentru a se dezvolta. E o prostie. Au timp! Pur şi simplu, aleg să-şi folosească timpul pentru ceva ce preţuiesc mai mult decât lectura. Aşa cum am mai spus, micul avantaj poate aduce beneficii imense, dar NUMAI dacă punem la bătaie timpul minim necesar şi disciplina de a citi în fiecare zi.”

„Cititul îţi oferă un avantaj pentru a deveni mai bogat în relaţii… în fericire… în mulţumire de sine… împliniri… satisfacţie în carieră… şi aşa mai departe.”

„Autorii cărţii Time for Life rezumă situaţia astfel: <>. Devotament, imaginaţie, reflecţie şi disciplină – hmmm, mi se pare că exact asta facem atunci când citim.”

„… a te îmbogăţi înseamnă mai mult decât să-ţi măreşti contul din bancă. Bogăţia în sensul deplin al cuvântului înseamnă să detectezi problemle şi să le rezolvi. A te îmbogăţi înseamnă a deveni o persoană mai bună.”

„Foloseşte-ţi timpul pentru a te îmbogăţi din scrierile altora, astfel încât să obţii cu uşurinţă ceea ce alţii au obţinut muncind din greu.” (Socrate)

„Reevaluarea vieţilor noastre prin regândirea valorilor personale este primul pas către dezvoltarea personală.”

„Lectura este marele egalizator.”

„Reţeaua mondială ne pune lumea la vârful degetelor pentru câţiva dolari pe lună. Şi este din ce în ce mai ieftin… mai rapid şi mai uşor de folosit, cu fiecare oră care trece. De necrezut!”

Principiile-cheie necesare succesului şi dezvoltării personale: perseverenţa, disciplina, integritatea, concentrarea, credinţa, devotamentul.