Randy Pausch , despre administrarea timpului

Cine poate fi mai îndreptăţit să vorbească despre administrarea timpului decât un om care este pe moarte?

Dacă ai fi Pământul pentru o zi, ce le-ai transmite oamenilor?

Eu sunt cel care permite ca soarele să vă încălzească trupul. Eu sunt vântul care vă foşneşte prin păr. Eu sunt ploaia care dansează pe faţa voastră. Eu sunt parfumul florilor în aer şi eu sunt florile care-şi trimit mirosul pretu-tindeni. Eu sunt aerul care poartă parfumul. Eu sunt cel care dintotdeauna a oferit totul şi nu a cerut în schimb nimic mai mult decât respect şi cumpătare.
Dar voi cine sunteţi? Oamenilor, cunoaşteţi-vă pe voi înşivă! Vedeţi-vă greşelile! Credinţa voastră oarbă în supremaţie şi dominare v-a dus pe un drum înfundat. Aţi simţit foarte aspru consecinţele distrugerii echilibrului meu, v-aţi văzut liniştea şi siguranţa distruse de propria voastră lăcomie şi tot mai manifestaţi acelaşi comportament care v-a adus nefericire.
Mulţi dintre voi nu vedeţi că mă distrugeţi – pe mine, cel care v-am dat Viaţă - pentru că acţiunile voastre urmăresc doar să vă ridice calitatea vieţii. Este absolut surprinzător că sunteţi atât de miopi încât nu observaţi că aceste câştiguri pe termen scurt pot produce pierderi pe termen lung, că adeseori o fac şi o vor face. Aţi mers atât de departe, încât aţi considerat inevitabilă şi necesară o astfel de acţiune - căutând să închideţi răni în sufletul vostru, în timp ce deschideaţi răni în trupul meu.
În mod sistematic vă distrugeţi mediul înconjurător şi apoi definiţi aşa numitele dezastre naturale ca fiind o dovadă a modurilor dure prin care mă manifest. Voi v-aţi făcut o farsă vouă înşivă şi modurile voastre de manifestare sunt crude. Nimic nu a fost mai crud cu mine decât omul. Cu toate acestea, vă daţi la o parte din orice înseamnă implicarea voastră; negaţi orice responsabilitate. Ziceţi că nu este vina voastră. Şi aici aveţi dreptate. Nu se pune problema de vină, e o problemă de alegere. Puteţi să alegeţi mâine să puneţi capăt distrugerii pădurilor tropicale. Puteţi să alegeţi să opriţi distrugerea stratului protector care înconjoară planeta. Puteţi să alegeţi să încetaţi nesfârşitul masacru asupra minunatului meu ecosistem - dar o veţi face oare? Sunt în starea în care sunt din cauza voastră şi a alegerilor pe care le-aţi făcut - sau nu aţi reuşit să le faceţi.
V-am dat toate resursele să acţionaţi. Aveţi toate instrumentele cu care să faceţi alegerea. N-aţi făcut-o, nu pentru că nu puteţi să o faceţi. Omenirea ar putea să oprească extraordinar de repede degradarea mea continuă. Voi alegeţi să nu o faceţi.
Datorită gândurilor voastre greşite despre evoluţie, vă condamnaţi să nu trăiţi niciodată aşa cum vă doriţi. Tot aşa, vă condamnaţi să nu mă cunoaşteţi aşa cum sunt eu în realitate, să vedeţi armonia prezentă în fiecare fibră a mea. Până la un moment dat. Pentru că nu veţi putea să mă ignoraţi pentru totdeauna şi va veni momentul ultimatumului. Sau al reconcilierii noastre.
Aţi evoluat în materie de ştiinţă şi tehnologie, iar acum puteţi evolua în cadrul conştienţei voastre. Iar aceasta ar fi cea mai măreaţă evoluţie dintre toate, făcând ca, prin comparaţie, toate celelalte progrese să pară nesemnificative. Secolul al XXI-lea ar putea fi epoca trezirii.
Faceţi absolut orice vă este de folos, orice vă ajută - orice ritual, ceremonie, demonstraţie, meditaţie, gând, cântec, cuvânt sau acţiune care vă sunt necesare ca să vă reconecteze cu mine - faceţi-le. Faceţi orice ca să vă amintiţi de mine. Faceţi orice pentru a celebra viaţa ce freamătă datorită mie. Faceţi orice pentru a limita efectele inconştienţei voastre de până acum.
Persistă lucrul căruia îi opuneţi rezistenţă. Poate fi schimbat numai cel pe care-l acceptaţi. Nutriţi gânduri de divizare şi separare şi din cauza unor asemenea gânduri m-aţi ignorat, crezând că nu vă va afecta ceea ce refuzaţi să vedeţi. Acceptaţi-vă greşelile. Nu vă va salva nimic altceva decât adevărul pe care vi-l spun aici: SUNTEM CU TOŢII UNUL. Dacă eu sufăr, toţi veţi suferi. Dacă unul dintre voi suferă, sufăr şi eu. Du acest mesaj pretutindeni, peste oceane şi continente, imediat după colţ cât şi în lumea întreagă!
Calamităţile de pretutindeni sunt rezultatul conştiinţei de pretutindeni. Unii dintre voi spuneţi că această conştiinţă colectivă poate schimba totul; că voi mă puteţi salva cu ajutorul propriilor voastre gânduri. Gânduri puse în acţiune. Mă veţi salva, dacă destui oameni de pretutindeni cred că trebuie făcut ceva ca să ajutaţi mediul înconjurător. Dar trebuie să acţionaţi repede. De atât de mult timp e atât de mult rău. E nevoie de o schimbare majoră de atitudine.

Avantaj la Start - 2009

S-a lansat campania oficială de promovare a proiectului AVANTAJ LA START, un proiect de educaţie non-formală adresată tinerilor din România. Vă invit să aflaţi mai multe despre acest proiect deosebit de interesant pe website-ul său. De asemenea, vă recomand să vizionaţi filmul de prezentare.

Proiectul AVANTAJ LA START
Vezi mai multe video Diverse

Ce mă motivează?

„Oamenii sunt deseori atraşi de anumite cauze şi îşi dedică întreaga viaţă unor idei mari datorită persoanelor care întrupează aceste idei.” (Martin Luther King)

Dintre conceptele şi idealurile care mă motivează să păşesc înainte, să trăiesc şi să cer mai mult de la viaţă, am ales respectul ca valoare personală supremă. Respectul reprezintă ceea ce caut oriunde şi ceea ce ofer oricui merită cu adevărat.
Marele psiholog american Abraham Maslow susţine că toate necesităţile umane care stau la baza motivaţiei pot fi organizate într-o ierarhie, începând cu trebuinţele fizice - de aer, apă şi hrană. Apoi urmează alte patru niveluri superioare, ale trebuinţelor psihice - de securitate, dragoste, respect şi autorealizare. În viziunea sa, trebuinţele superioare sunt reale şi fac parte integrantă din natura noastră umană în aceeaşi măsură cu nevoia de hrană. Luând în considerare această perspectivă integratoare a respectului, poate fi justificată importanţa deosebită pe care o atribui acestei valori.
Deşi în general se consideră că motivaţia este variabilă şi temporară, depinzând de educaţie şi de setul de principii morale pe care şi l-a însuşit o persoană în urma experienţelor, afirmaţia următoare a lui Zig Ziglar constituie un puternic contra-argument: „Oamenii spun adesea că motivaţia nu durează. Ei bine, nici duşurile nu durează; de aceea amândouă se recomandă a fi practicate în fiecare zi”. Cu alte cuvinte, această afirmaţie amuzantă sugerează faptul că motivaţia trebuie să fie susţinută în permanenţă.
După o amplă analiză, am ajuns la concluzia că primul pas în acest demers de susţinere îl reprezintă intenţia. În spatele intenţiei stă motivaţia a ceea ce îmi doresc să obţin. Felul cum îţi propui determină ce realizezi. Totul începe cu o dorinţă arzătoare, incandescentă…
Dorinţa de a obţine respectul tuturor celor din jurul meu este un mobil care mă determină să îmi îmbunătăţesc abilităţile personale pentru a realiza lucruri şi fapte deosebite. De asemenea, respectul acordat semenilor construieşte relaţii sociale extrem de benefice pentru dezvoltarea personală şi profesională, atât pentru ei, cât şi pentru mine. Spunând o vorbă de încurajare şi de apreciere pot câştiga un prieten, pot salva o relaţie, pot descoperi potenţialul ascuns al celor ce şi-au pierdut încrederea în sine sau îmi pot îmbunătăţi stilul de viaţă. Reprezintă o modalitate de a gândi, de a vedea în ceilalţi calităţi şi de a le transmite aprecierea pentru ceea ce fac bine. Astfel pot comunica eficient, motivându-i corect pe interlocutorii mei şi determinându-i să aibă încredere în mine.
Prin respect, pot oferi oamenilor putere sufletească, în perspectiva motivării lor, iar ei îmi vor răspunde cu afecţiune sinceră. După cum spunea şi Napoleon Hill, „este perfect adevărat că te poţi dezvolta în mod optim ajutându-i pe alţii să se dezvolte”.
Respectul de sine este de asemenea un factor de susţinere a motivaţiei. Acesta generează o mai mare capacitate de adaptare la mediul extern variabil, fără riscul de a pierde din principiile fundamentale şi valorile de bază, atât de importante pentru succesul pe termen lung.
Însă lipsa acestei valori - sau desconsiderarea ei - poate duce la ceea ce adeseori numim haos. Principalul motiv pentru care această lipsă poate crea dezordine în dezvoltarea personală a unui individ îl reprezintă indiferenţa, un mare hoţ al motivaţiei umane şi chiar un mecanism de sabotare a succesului. Când nu se respectă anumite norme, apare indiferenţa faţă de acestea, aceasta transformându-se în cele din urmă în opoziţie, datorită apariţiei ideilor preconcepute.
Însă aceste aspecte conceptuale - care mă determină să trăiesc sub semnul respectului - derivă din experienţa personală de viaţă. Mai precis, reprezintă expresia integrităţii morale şi a curajului unui bătrân pictor…
L-am întâlnit pe bătrânul pictor Haka într-un cadru care îmi aduce aminte de romanul Bătrânul şi marea, de Ernest Hemingway. Un ilustru anonim care vindea picturi în miniatură, stând pe o bancă, în faţa mării. Poate că şi locul a făcut ca sentimentul respectului să ia amploare în sufletul meu.
Mi-a făcut semn să mă apropii de el şi m-a întrebat dacă vreau să cumpăr o pictură. „Îi pui o ramă şi să vezi ce frumos o să arate. Foarte ieftin, mai ales că am folosit şi materiale de calitate”, mi-a spus el, încercând să mă convingă să cumpăr. Am acceptat, cu gândul că îi fac o favoare. Înfăţişarea sa trăda o sărăcie lucie şi la prima vedere mi-a inspirat milă. Însă faptul care mi-a schimbat total părerea despre el şi, mai târziu, concepţia despre viaţă, a fost inspiraţia de a-l întreba câţi ani are. „Optzeci şi cinci”, mi-a răspuns foarte senin. M-am declarat impresionat de vârsta sa respectabilă. Şi răspunsul său simplu, direct, m-a convins pe deplin de incorectitudinea concepţiei despre acel om: „Decât să cerşesc, prefer să pictez un tablouaş, deşi aş câştiga mult mai bine stând cu mâna întinsă. Dar niciodată nu mi-a plăcut să depind de alţii. Cât am fost în putere, m-am descurcat singur. Acum de ce aş face altfel?”. Ne-am urat reciproc multă sănătate - el mi-a urat o viaţă îndelungată şi fericită - şi am plecat de lângă el profund impresionat, cu sentimentul că am cunoscut un mare om. Mare nu prin măreţia faptelor sale, nu prin talentul artistic incontestabil, ci prin simplitatea concepţiei sale despre viaţă.
După un timp, amintindu-mi această întâmplare, am constatat că integritatea morală a bătrânului, decizia sa de a face faţă în mod onorabil şi frumos greutăţilor vieţii şi vârstei, constituie cel mai elocvent exemplu al respectului de sine. Însă importanţa acestei povestiri constă în faptul că, prin ceea ce mi-a spus, Haka m-a motivat să îmi dezvolt şi eu respectul de sine, să îmi dau seama cât de important este să respecţi şi să fii respectat.
De atunci, am avut de multe ori prilejul să constat că respectul nu depinde de starea socială a unui om, deoarece am întâlnit şi persoane situate în vârful ierarhiei sociale, care nu puneau deloc preţ pe această valoare.
Acel pictor bătrân reprezintă pentru mine întruparea respectului şi motivul pentru care am luat o decizie foarte importantă în viaţa mea.
(eseu participant la Cheia Succesului - 2008)

Ultimele dorinţe

Tocmai când credeam că nu voi mai vedea curând un film cu adevărat bun, am descoperit pe HBO o premieră, The Bucket List. Acest film îi are ca protagonişti pe doi bătrâni aflaţi în stadiul terminal al unei boli, interpretaţi de Morgan Freeman şi Jack Nicholson. Cel de-al doilea, un miliardar în dolari, găseşte lista cu "dorinţe înainte de moarte" a celui dintâi şi are ideea de a-şi înfăptui fiecare dorinţele înainte de moarte cu ajutorul averii sale. Un film emoţionant şi plin de înţelesuri adânci, un film revelator, un film care spune o poveste veche într-un mod extrem de original şi de amuzant: Fă în viaţă tot ceea ce ai visat vreodată, chiar dacă asta se întâmplă în pragul morţii.
Îl adaug în categoria filmelor care trebuie văzute într-o viaţă.