„Sărăcia e umilitoare şi când iubeşti… E o stare de larvă, o stare extraumană, pre-naturală, cum spunea nu ştiu cine…” (Dinu Paşalega – materialist)
„Câte talente zac pretutindeni, neştiute de nimeni, reflecta Dinu. Ce oameni excepţionali trec pe lângă noi, anonimi, şi noi admirăm prosteşte atâţia neghiobi, numai pentru că le-a popularizat numele politica şi literatura…” (Despre admiraţie)
„Să laşi pe un copil nemernic ca Lucu să se culce cu Luiza!... Să o vezi cât e de umilită, şi dezgustată de acest tânăr cretin – şi să nu faci o încercare de a o cuceri, să te mulţumeşti cu mici convorbiri inteligente, să o priveşti cum se depărtează (poate se duce direct la el în cameră?...) să o doreşti nopţile, fără a îndrăzni nimic, nimic… Şi toate acestea pentru că celălalt e mai tânăr şi infinit mai frumos. Să-ţi fie teamă de a fi refuzat de o femeie pe care nu o vei mai întâlni apoi niciodată; să-ţi fie teamă că-ţi va râde în faţă de toată inteligenţa şi filozofia ta, pe care ai desfăşurat-o numai ca să-i atragi atenţia, numai ca să-ţi sapi un drum mai sigur spre carnea ei…Şi-atunci să te resemnezi stupid, să-ţi continui discuţiile inteligente, prefăcându-te că nu te interesează nici Luiza, nici celelalte trupuri crescute sub soare. Să-ţi creezi o mică glorie şi o mică profesiune din inteligenţă, să fii admirat de femei pentru memoria şi pentru spiritul tău critic; şi să nu faci nici un alt gest, un gest bărbătesc, de teamă că vei fi refuzat şi vei cădea ridicol de pe piedestalul tău superior…” (condiţia intelectualului introvertit)
„Nu accepta nici un şantaj, nu te îndupleca în faţa nici unei suferinţe. Amorul e o invenţie feminină; lasă femeile să sufere cât vor; cine le-a pus să descopere această jucărie drăcească? Nu uita lucrul acesta: tu nu ai nici o obligaţie, eşti liber, eşti stăpân. Restul e literatură sau şantaj. Spune-ţi în fiecare zi: peste bord cu Anişoara, peste bord cu ea!...” (Alexandru Pleşa despre femei)
„Există un singur debut fertil în viaţă; experienţa huliganică. Să nu respecţi nimic, să nu crezi decât în tine, în tinereţea ta, în biologia ta, dacă vrei… Cine nu debutează aşa, faţă de el însuşi sau faţă de lume, - nu va crea nimic. Să poţi uita adevărurile, să ai atâta viaţă în tine încât adevărurile să nu te poată pătrunde nici intimida – iată vocaţia de huligan…” (experienţa huliganică)
„Ţi-am zis că nu mă intimidează nici o etichetă, adică nici un şantaj. Eu sunt şi rămân aşa cum vreau eu să fiu. Pot călca orice lege, în afară de legea fiinţei mele, pe care n-o cunosc decât eu… Dar nici un şantaj nu poate avea priză asupră-mi. Nu mă las şantajat nici de milă, nici de prieteni, nici de cuvântul dat. Toată lumea modernă sucombă în faţa unui asemenea şantaj. Toţi tremură când li se spune: 'Nu eşti uman, nu eşti nou, nu eşti bun, nu eşti ca X, nu eşti ca Y!' Eu am trecut de mult peste asemenea superstiţii. Am zvârlit de mult vechiturile acestea peste bord. Peste bord cu ele, peste bord!... Rămân ceea ce, nu mai poţi dumneata, după cum singur mi-ai mărturisit-o, rămân un perfect huligan…” (huliganismul în viziunea lui Alexandru Pleşa)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu