A fi fericit într-o lume cenuşie

Tot încercăm să trăim în acord cu alţii, în acord cu lumea din jurul nostru, ne tot frământăm în legătură cu destinul nostru, cu scopul nostru, cu propria noastră cale… Fiecare îşi trăieşte viaţa în propriul său stil, mai bine, mai rău, foarte rău, dar totuşi fiecare are un traseu pe care şi-l stabileşte, mai mult sau mai puţin conştient. Este suma unor decizii cea care ne trimite într-o direcţie sau în alta. Observ din ce în ce mai multă tristeţe, din ce în ce mai multe probleme care apasă pe umerii celor ce parcurg traseul întortocheat al vieţii. Mă întreb de ce este nevoie de atâtea frământări, de atâta complexitate pentru a ne atinge gradul acela dorit de fericire? Şi mai ales nu înţeleg cum e posibil ca lăsându-te constrâns de normele sociale să atingi mulţumirea de sine? Cum este posibil să ajungi vreodată să fii împăcat cu tine însuţi dacă trebuie permanent să te subordonezi regulilor impuse de alţii? Principalul laţ care se strânge în jurul libertăţii de exprimare a omului este regula: „Ori te supui, ori mori de foame”. Cam în orice societate omul este nevoit să se integreze în sistem, să facă destule compromisuri pentru a-şi asigura existenţa materială. Cei mai mulţi se limitează numai la ea.
Unii îşi găsesc relativ repede şi uşor calea, mai ales atunci când au o bază destul de solidă de la care pot porni, îşi clădesc mulţumirea şi bunăstarea (materială sau nu) pe acea bază şi totul este în regulă. Dar atunci când porneşti de la zero, din orice punct de vedere, nu mai este atât de simplu. Automat apare balanţa pierderilor şi a câştigurilor, te gândeşti cât ai de câştigat din orice faci, cât ai de pierdut pentru fiecare decizie pe care o iei. Gândim prea mult, socotim prea mult, asta când nu tranşăm simplu situaţia şi scoatem doar profitul, indiferent de consecinţe…
E şi problema informaţiilor, cunoaştem din ce în ce mai multe… Oamenii au visat să cunoască mai mult încă de când au fost inventaţi de evoluţia asta alambicată. Dar uite că acum, când deja cunoaştem o grămadă de chestii, imaginăm o grămadă de conspiraţii, scriem tone de tratate şi de analize adânci şi isteţe, ei bine, acum suntem mult mai îngrijoraţi şi mai stresaţi. Informaţia îţi dă putere, dar aduce cu sine şi consecinţe. Cunoşti şi eşti responsabil pentru ce cunoşti, informaţia te condiţionează. Cu cât ştii mai multe lucruri, cu atât porţi mai mult povara întregii lumi. Începi să te frămânţi pentru toate dezastrele şi nedreptăţile lumii ăsteia, de la eliberarea unui criminal în serie până la problema încălzirii globale. Oamenii s-au învăţat să se implice foarte mult în viaţa socială, să îşi dea cu părerea, să fie judecători şi juraţi, iar asta îi ţine ocupaţi. Nu mai au timp să conştientizeze faptul că aveau un scop pe care şi-au propus să îl îndeplinească, că aveau nişte vise care le înfrumuseţau viaţa. Nu, numai mâzgă existenţială, numai materialism sec şi idealuri egoiste…
Ar trebui să privim mai des în interiorul nostru şi să mai lăsăm deoparte idealurile egoiste care ne fac să devenim nişte simple maşinării… Şi dacă nu ţi-am dat deloc de gândit, las-o baltă… Cică nu ăsta era scopul…

Prieten mai bun decât un câine nu vei avea

O imagine care ilustrează - de 1000 de ori mai bine decât aş putea exprima eu - de ce consider eu că prieten mai bun decât un câine, omul nu poate avea...

Carti citite in 2008: Povestea târfelor mele triste

... de Gabriel Garcia Marquez

„«Nimeni să nu se amăgească la gândul că va dura ce şi doreşte mai mult decât tot ce a fost.»”

„A fost ceva nou pentru mine. Nu cunoşteam vicleşugurile seducţiei şi veşnic îmi alesesem la întâmplare iubitele de o noapte, mai curând luându-mă după preţ decât după farmecele lor, şi făcusem dragoste fără dragoste, pe jumătate îmbrăcaţi, de cele mai multe ori, şi întotdeauna pe întuneric, pentru a ne închipui că suntem mai buni. În noaptea aceea am descoperit plăcerea de necrezut de a contempla trupul unei femei adormite fără îmboldirea dorinţei sau opreliştile pudorii.”

„Casa, ca orice bordel în zori, era tot ce poate fi mai aproape de paradis.”

„Solemn, de parcă tocmai ar fi descoperit acest adevăr, mi-a spus: Lumea înaintează. Da, i-am răspuns, înaintează, dar învârtindu-se în jurul soarelui.”

„Astăzi ştiu că nu a fost o nălucire, ci încă un miracol al primei iubiri din viaţa mea aflate abia la nouăzeci de ani.”

„Şi încheie pe un ton serios, din tot sufletul: Să nu mori fără să vezi cât de minunat e să ţi-o tragi din dragoste.”

Carti citite in 2008: Secretul

... de Ken Blanchard, Mark Miller

Scrutează viitorul. – Lărgeşte cooperarea şi dezvoltă oamenii. – Urmăreşte creaţia permanentă. – Judecă valoarea. – Întruchipează valorile.

Majoritatea oamenilor sunt atât de preocupaţi de ceea ce vor să spună ei mai departe, Încât nici nu aud ce spui.

Întrebarea-cheie pe care trebuie să ţi-o pui permanent este: „Sunt un lider care îi slujeşte pe ceilalţi sau doar pe sine?”

Dacă valorile sunt comunicate public, pot fi repetate, recunoscute şi întărite prin rezultate pozitive.

Cu fiecare pereche de mâini pe care o angajezi, primeşti şi un creier gratis.

Singurul mod de a folosi aceste creiere pe care le primim gratis este să incluzi oamenii în cauza comună şi în efortul de grup. Şi când ai primit creierul, poţi să primeşti adesea şi sufletul. Şi atunci ai obţinut într-adevăr ceva important !

A-ţi ajuta oamenii să îşi valorifice punctele forte este unul dintre rolurile care aduc cea mai mare satisfacţie unui lider.

„Oamenii nu îţi dau mâna până nu îţi văd sufletul.” John Maxwell.

Carti citite in 2008: FISH! Traieste-ti piata!

... de S. Lundin, H. Paul, J. Christensen

Întotdeauna poţi să alegi cum să munceşti, chiar şi atunci când nu îţi poţi alege munca propriu-zisă. Putem să ne alegem atitudinea faţă de muncă.

Alegeţi stilul de abordare al muncii de zi cu zi. Această alegere determină felul în care vă purtaţi la muncă. De vreme ce tot vă aflaţi aici, de ce n-aţi alege să fiţi celebri, în loc să fiţi oarecare? Mi se pare cât se poate de simplu.

Poţi observa multe lucruri doar privind cu atenţie.

Aici se fac afaceri serioase, profitabile. Din ele ne sunt plătite salariile şi noi ne luăm munca foarte în serios, dar am constatat că putem fi serioşi şi să ne distrăm în acelaşi timp. Relaxează-te. Lasă lucrurile să meargă de la sine. Ceea ce mulţi dintre clienţii noştri consideră o distracţie pe cinste nu reprezintă decât câteva momente plăcute petrecute de nişte adulţi-copii, care însă sunt trataţi cu respect.

Cu toţii încercăm să ne creăm amintiri remarcabile. Şi ni le creăm de fiecare dată când ajutăm pe cineva să aibă o zi bună. Modul jucăuş în care muncim ne permite să ne implicăm şi clienţii. Acesta este cuvântul-cheie: implicarea. Încercăm să nu ne izolăm de clienţi, ci să găsim căi de a-i implica, cu respect, în distracţia noastră. Cu respect, deci. Când reuşim, le facem o zi bună.