Despre antreprenori tineri

Am 18 ani, am înfiinţat o firmă de web design împreună cu doi colegi, în vara acestui an, cu bani câştigaţi prin muncă cinstită. Sunt unul dintre tinerii curajoşi care au ales calea lungă şi anevoioasă a antreprenoriatului, însă sunt pasionat de ceea ce fac şi un sentiment de mulţumire sufletească temporară mă ajută să doresc tot mai mult, să tind spre dezvoltarea continuă.

Probabil că acest sentiment uşurel de mulţumire m-ar flata, dacă nu aş avea cunoştinţă de existenţa a doi tineri, Cameron Johnson şi Ryan Allis, tineri care la vârsta de 18 ani câştigau milioane de dolari din afacerile lor şi publicaseră deja câte o carte. Biografiile lor le puteţi afla cu uşurinţă de pe Internet, la www.cameronjohnson.com şi www.ryanallis.com . Aflând de ei, mi-am dat seama că acţiunile mele în direcţia antreprenoriatului nu sunt nişte mofturi sau nişte opţiuni, ci nişte NECESITĂŢI. E necesar şi obligatoriu să se ţină cont de antreprenoriat într-o societate din ce în ce mai axată pe dezvoltarea activităţilor profesionale "independente" de cartea de muncă.

Cert este că exemplele acestor doi tineri fantastici, aproape ireal de deştepţi, atrage atenţia asupra faptului că nu e niciodată prea devreme pentru a începe propriul drum către dobândirea succesului şi apoi către menţinerea acestuia. Şi încă un lucru: dobândirea succesului nu e nicidecum muncă pentru o viaţă întreagă, ci poate fi o perioadă extrem de scurtă de maxim 6 ani (în cazul lui Cameron Johnson, care la 15 ani era deja CEO – Chief Executive Officer – la o companie japoneză) în care se pun bazele unei dezvoltări ulterioare fulminante.

Cei doi au un lucru în comun, se axează extrem de mult pe oferirea de „quality content”, informaţii relevante pentru dezvoltarea personală şi profesională a celor care le ascultă sfaturile. Afacerile, banii, succesul, sunt elemente ce ţin de umbră, de context. Ceea ce reiese din fiecare aspect al vieţii lor este filozofia de viaţă, de business, în primul rând ei sunt furnizori de informaţie, sunt antreprenori ai educaţiei. Şi nu mă refer nicidecum la educaţia şcolară…

Consider că aceste exemple de succese la vârste considerate fragede ar trebui să ne motiveze în a ne dori şi noi mai multe de la viaţă. Chiar dacă veţi considera că vârsta nu mai reprezintă un avantaj, ca în cazul celor doi, încercaţi să deveniţi antreprenori ai educaţiei, prin furnizarea de informaţii utile dezvoltării personale şi profesionale a celor din jurul vostru.

Proiect de Public Speaking

Am constatat cu mâhnire în cadrul multor conferinţe şi întruniri publice, faptul că foarte multă lume habar nu are să vorbească în faţa unui auditoriu mai mare sau mai mic. Discursul pare a fi un lucru extrem de greu de susţinut, un fel de bau-bau al procesului de comunicare interumană. Şi mi-a venit o idee, acum vreo lună, să iniţiez un grup de discuţii pe aceasta temă. Nu mă refer la un grup virtual de discuţii, ci la un grup de oameni care să se întâlnească într-un loc anume şi să discute, pur şi simplu, despre ce înseamnă a vorbi în public şi cum se pot dezvolta abilităţile de public speaking. Ca model am găsit organizatia Toastmasters International, care se preocupă în special de acest domeniu. Însă, spre deosebire de aceasta, nu am de gând să cer bani membrilor... Cartea lui Dale Carnegie, Cum să vorbeşti în public, este un foarte bun manual pe care se pot baza aceste întruniri. Acum cred că ar trebui să răspund şi la întrebarea "De ce e nevoie de un grup de oameni ca să fie îmbunătăţite abilităţile de comunicare ale unui individ"? Efectele ar fi presiunea grupului şi faptul că aceste întâlniri ar avea drept scop susţinerea de discursuri pe teme date, stabilite, sau spontane.

Mă mai gândesc la acest proiect, însă aştept şi mesaje de feed-back, păreri şi propuneri legate de acest proiect viitor.

Morala în societatea contemporană

Trăim într-o societate aflată în plin proces de restructurare. Se reformulează concepte, valori, idei, idealuri, odată cu deschiderea noilor căi de înţelegere a spiritului uman. Dacă până acum majoritatea sentimentelor umane "treceau" prin inimă, ele încep să fie foarte atent filtrate prin minte; astfel se trece de la societatea tradiţională la una... neuronală, să-i zicem. Acest proces amplu aduce după sine şi o serie de consecinţe. Vechile valori morale, care defineau societatea tradiţională, sunt înlocuite de concepte cerebrale noi. Iubirea nu mai este un miracol, ci un reflex similar salivatului. Atracţia nu mai este stăvilită de norme şi cutume, ci eliberată pe cale freudiană. Şi nu sunt decât câteva exemple.

În aceste condiţii un cod de conduită morală nu prea îşi mai găseşte locul, fiind aproape desfiinţat de noile ştiinţe ce definesc spiritul şi trupul uman. Omul poate fi creat tot de către om, sau cel puţin ajutat să devină om. Acest fapt tinde să contrazică unele credinţe pe care le-am luat de bune până acum.

Cu scuzele de rigoare îmi permit şi o mică analogie... Dacă se spunea "ce a creat Dumnezeu, omul să nu desfacă", acum e mai mult "ce a creat omul, nici naiba nu desface"... Un pic comic, nu-i aşa? Însă reflectă destul de bine realitatea în care trăim...

Bine pentru bine, rău pentru rău

Într-o singură zi am trăit mai multe întâmplări negative decât în ultimul an. Această zi mi-a dovedit că pot ignora Legea Atracţiei şi pot să fac ce vreau eu, dar odată şi odată tot plătesc în mod inevitabil, corect şi echitabil pentru tot ceea ce întreprind. Bine pentru bine, rău pentru rău.
Am ignorat o perioadă Legea această în care chiar credeam cu ceva timp în urmă, dar nu intenţionat, ci din cauza noianului de activităţi care mi-au apărut în cale cu cerinţa expresă de a fi rezolvate.
Nu mi-am mai făcut timp să cuget şi să analizez lucrurile aşa cum obişnuiam mai demult.
A venit şi momentul plăţilor, şi s-au efectuat toate, rând pe rând…
Însă echivalentul moral al acestor plăţi este unul cel puţin surprinzător, chiar neaşteptat.
Am beneficiat de o lecţie foarte aprigă de viaţă într-un loc la fel de inedit. Mai precis, o lecţie despre cum să îţi trăieşti viaţa, într-un local, de la un bărbat cu o personalitate fascinantă.
Stăteam de vorbă cu bunul meu prieten, tovarăş, asociat şi frate, S. , despre necazurile acelei zile nefaste, despre schimbarea de atitudine pe care trebuie să mi-o asum şi pe care trebuie să o adopt pentru a ajunge la un grad mai mare de împăcare cu sinele, despre tragism şi despre alegeri în viaţă, când a intrat în vorbă cu noi un bărbat cu o înfăţişare plină de siguranţă şi de optimism vesel. Lecţia de viaţă pe care am învăţat-o din toate spusele lui tinde spre tiparul „Trăieşte-ţi viaţa !”. Probabil mă auzise tânguindu-mă şi lamentându-mă, poate de aceea mai tot timpul mi-a dedicat sfaturile care reieşeau din diversele relatări. Sfaturi care mi-au picat al naibii de bine, exact la ţanc…
Un om care nu a pierdut niciodată timpul, cu o optică foarte originală asupra diferenţelor dintre iubire şi sex, care consideră că mai bine trăieşti o viaţă scurtă şi condensată decât una lungă şi plictisitoare, care consideră că a gândi ca un învingător, a acţiona cu tupeu în orice situaţie reprezintă un câştig mult mai important pentru viaţa ta decât adoptarea oricărei alte atitudini.
Capul sus, umerii drepţi, privirea înainte.
Mai degrabă o viaţă scurtă şi condensată decât una lungă şi plictisitoare.
Acţionează, acţionează, acţionează. Nu sta şi aştepta, că după aia nici moartea nu mai vine să te ia, trăieşti cât Matusalem.
Fii cu gura mare, spune întotdeauna ce ai de spus, pe faţă, fără să îţi fie frică sau ruşine.
Gândeşte întotdeauna: „Bă, eu sunt cel mai tare, voi reuşi în tot ceea ce fac”.
Câteva dintre vorbele sale, pentru a-mi aminti mereu despre vorbele pe care nu le-am scris decât în mintea mea.
Eu am tras mai concluzia că nu folosesc la nimic concluziile, totul este să trăieşti cât mai mult în prezent, să trăieşti cât mai intens şi mai plăcut fiecare moment. Hedonism destul de pregnant… Plus că pentru a supravieţui şi mai ales pentru a reuşi trebuie să ai curajul de a ieşi în faţă, de a te impune prin orice mijloace şi de a controla într-un fel sau altul toate situaţiile din viaţa ta.
ŞI, senza parole, senza pudore, senza niente che ti puo allontanare dalla sua vita bella...

Trăieşte cu şi prin fericire!

Fă orice lucru care te determină să trăieşti din plin senzaţia fericirii şi sentimentul înălţării mai sus de sine!

Avem nevoie să investim eforturi în lucrurile şi faptele care ne înalţă, care ne fac mai buni, mai împăcaţi cu noi înşine, mai fericiţi.

Nu te teme de inedit, nu acţiona călăuzit de dogme, norme sau cutume! Fă tot ce trebuie pentru a creşte spiritual, chiar şi rugăciuni către Allah, sau dansează ca şi cum nu te-ar vedea nimeni, strigă cât te ţin plămânii, dă-i telefon iubitei în plină noapte şi spune-i că o iubeşti, fumează o havană, sari cu paraşuta, fă-ţi un tatuaj, dacă îţi conferă o stare plăcută, imposibil de definit în cuvinte, te ajută să devii mai împăcat cu tine însuţi şi îţi creşte respectul de sine.

Cu alte cuvinte, exprimă adevărata ta personalitate, descătuşează-te de norme, reguli şi limite, atât timp cât acest lucru nu dăunează celor din jurul tău. Ţie în mod sigur nu are cum să îţi dăuneze!

Avem nu doar dreptul, ci şi datoria de a fi fericiţi. Acesta este modul prin care mulţumim vieţii pentru că am fost incluşi şi noi în ea, că avem minunata şansă de A FI aici şi de a ne manifesta aşa cum dorim. Nu există căi spre fericire şi împlinire personală. Fericirea e însăşi viaţa, care e alcătuită din toate acţiunile noastre. O viaţă plină de teamă, mânie, frustrare, pesimism e o viaţă RATATĂ. Nu aştepta să vină fericirea la tine, cheam-o prin orice faci, indiferent cât de non-conformiste sau nebuneşti sunt gesturile tale.

„Fii om, nu te teme, în veacul ce vine nu-i moarte, nici vreme!” (N. Crainic)